ȚARA FUNCȚIILOR ÎNALTE ȘI A TITULATURILOR

Există, la noi, o luptă acerbă pentru titluri, funcții și poziții sociale. Mulți dintre cei care le au, le merită, iar pentru alții acestea au venit odată cu angajarea într-o instituție sau înscrierea într-un partid. E ciudat să te prezinți unei alte persoane, folosind și funcția sau făcând trimitere la partidul din care faci parte. Dar, asta se întâmplă. Suntem o țară cu mulți medici, avocați, juriști, președinți de partide, vicepreședinți și, probabil, se va mai inventa un alt titlu și funcție care să conțină cuvântul președinte. Dar, suntem o țară fără cizmari, fără tâmplari, fără electricieni, fără instalatori, fără croitorese, fără posibilitatea de a apela la o persoană pregătită să ne ajute în cazul în care se strică ceva. Ți se strică un sertar? Nu vei găsi pe nimeni să ți-l repare, dar vei găsi 10 persoane și 20 de ateliere gata să-ți facă mobilă nouă, dacă vrei să modifici un costum sau o rochie, nu vei găsi o croitoreasă care să te ajute, dar vei găsi 20 de magazine din care să-ți iei ceva nou. Doamne ferește să ți se înfunde o țeavă sau să ai nevoie să schimbi o balama sau o garnitură. Unde au dispărut meseriașii noștri? Suntem o societate de consum, care nu mai producem, nu reparăm, aruncăm și luăm alt produs. Exact asta facem și cu relațiile interumane, fie că e vorba de o prietenie, fie de o relație sau căsnicie.

E demn de laudă faptul că avem tineri capabili să devină medici, avocați, contabili, tineri care sunt buni oratori, deci perfecți pentru politica noastră în care se vorbește mult și nu se spune nimic, dar ca orice structură clădită, societatea trebuie să aibă o bază solidă. O fundație, o bază, o temelie bună...ca să nu se clatine.

Știm că pentru a ajunge un medic bun, practic, înveți toată viața, știm că pentru a fi un avocat bun trebuie să cunoști și să știi să faci slalom printre legile noastre interpretabile și pline de găuri, oferindu-le unora scăparea, avem nevoie de ei și de priceperea lor, dar la fel de mult avem nevoie de tâmplar, de electrician, de instalatorul care, metaforic vorbind, stopează întinderea igrasiei în societatea noastră. Gândiți-vă la societatea noastră, la viața noastră de zi cu zi, la casa noastră ca la un organism care uneori obosește și se strică. Ca și un medic care tratează, ca și un avocat care rezolvă o problemă legală, noi, uneori, trebuie să reparăm o ușă, o țeavă, un pantof, un costum sau o supapă, pentru ca mecanismul acestui organism, care e viața noastră, să funcționeze. Transplanturile, schimburile unei rotițe din acest mecanism nu sunt cele mai indicate și nici nu ni le permitem întotdeauna. Nu extirpezi tot sistemul digestiv, dacă fierea are pietre sau e leneșă, sau o porțiune de colon are probleme. Încerci să repari acel organ sau porțiunea care provoacă probleme. În cazul unei angine pectorale sau al unui infarct, nu faci transplant de cord, ci încerci să repari, poate, printr-un implant de stenturi, acolo unde vasele de sânge (țevile) prezintă blocaje, din cauza depunerilor de nicotină sau grăsimi.

Aceste meserii, demne de tot respectul și atât de necesare, nu vin cu poziții sociale, nu vin cu titluri și funcții, dar în mod clar sunt utile și absolut necesare și... pe cale de dispariție. Culmea e că, oamenii noștri, meseriașii noștri sunt foarte apreciați, căutați și bine plătiți în străinătate. Începând cu învățământul, cu școlile profesionale și terminând cu prejudecățile noastre ale tuturor, trebuie să înțelegem câtă nevoie avem de meșterii noștri. Chiar și Manole a fost un simplu meșter, fără titlu și rang în societate, dar ce ne-a lăsat el nouă.... dăinuie. Haideți să pregătim oameni care să știe să facă aceste meserii, oameni de care avem atâta nevoie, chiar dacă ei nu se vor putea prezenta niciodată : „XXX" președintele filialei... a unui anume partid, sau avocat „YYY" din Baroul.... .

Poate să-mi spună cineva că nu a avut niciodată nevoie de un meșter?

 

Lasă un comentariu