* “Conștiința morală este un instrument așezat de Dumnezeu în substanța sufletului omenesc, cu ajutorul căruia face deosebire între faptele ce se încadrează în voința divină și faptele ce se opun voinței divine. Conștiința morală este capacitatea de a deosebi binele de rău în cazuri concrete. Avem această conștiință, prin natura noastră, de la creare, dar noi trebuie să o educăm, să o cultivăm, și aceasta se face în casă și se continuă în biserică și școală. Există și o conștiință morală bolnavă, care poate fi tămăduită prin mijloace spirituale. Morala creștină joacă un mare rol în acest sens. O viață duhovnicească normală, participarea la sfintele slujbe, rugăciunea, lectura duhovnicească și mai ales convorbirea cu duhovnicul pot tămădui conștiința morală bolnavă. O spovedanie regulată, un examen de conștiință făcut cu seriozitate ajută la depistarea neputințelor conștiinței morale”.
***
* “Blândețea nu este o slăbiciune, ci o virtute. Ea presupune stăpânirea mâniei și, în general, stăpânirea de sine. A fi blând nu înseamnă a fi un om fără voință, a te lăsa călcat în picioare de către toți. A fi blând nu înseamnă să n-ai un scop în viață și să-i lași pe alții să-și atingă scopul desconsiderând scopul, tău. A fi blând nu înseamnă a nu-l acționa pe semenul tău când a pornit pe un drum greșit. Blândețea este un fel de a fi. Ea te determină să fii un om manierat. Blândețea nu este tot una cu lingușirea, ci ea te determină să te porți amabil cu semenul tău, pentru că-ți este frate și fiu a lui Dumnezeu. Omul blând nu-i plin de sine, ci-i smerit și nu se crede mai bun decât semenul său”.
***
* “Libertatea voinței omului nu este una absolută, ci limitată. În primul rând, prin faptul că omul, fiind o creatură, este dependent de Dumnezeu. În al doilea rând, este limitată de structura lui psiho-fizică și de mediul social în care trăiește. Conștiința trupului, temperamentul sexual, mediul social influențează asupra voinței și activității omului și fac ca libertatea să fie diferită de la individ la individ. Libertatea îi dă omului posibilitatea să aleagă nu numai cel mai potrivit mijloc pentru realizarea binelui, ci și atunci când are de ales între bine și rău, să poată alege răul. Numai că, se pune întrebarea dacă alegerea răului este conformă cu realitatea. Nu mai este! O asemenea libertate nu mai este o sporire în iubirea față de Dumnezeu și față de semeni, ci o schimbare a semenului. Alegând răul, omul devine rob păcatului”.
Prof. Dr. Mitropolit ANDREI ANDREICUȚ (1949-), din anul 1990 a fost Episcop de Alba Iulia, iar din 1998 devine arhiepiscop în urma ridicării episcopiei de Alba Iulia la rangul de Arhiepiscopie. În urma morții Mitropolitului Ardealului Bartolomeu Anania, este numit la conducerea Mitropoliei Ardealului, fiind ridicat la rangul de Mitropolit. A urmat cursurile Facultății de Construcții Căi Ferate, din cadrul Universității Tehnice de Construcții din București. După absolvirea ei, a lucrat ca inginer la Intreprinderea de Căi Ferate a Regionalei CFR Cluj. După doi ani de inginerie, între 1976-1978, a urmat cursurile Institutului Teologic Sibiu, pe care l-a absolvit în doi ani, ca urmare a aprobării susținerii examenelor anticipat, datorită faptului că mai deținea o licență. În anul 1978 a fost hirotonit preot de către arhiepiscopul Teofil Herineanul al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului. A fost repartizat la parohia Turda, unde a amenajat o capelă, organizată anterior într-o casă, dându-i forma și aspectul de adevărată biserică. A inițiat un program sistematic de catehizare pentru tineri și adulți, precum și numeroase acțiuni cu caracter social și a format în viața duhovnicească mulți tineri, dintre care peste 30 au ajuns preoți sau monahi. Această activitate a dus și multă confuzie în rândul sistemului comunist din acea vreme. În calitate de episcop, a înființat Editura Reîntregirea și o tipografie, a înființat și susținut un seminar teologic, o facultate de teologie modernă și un post de radio bisericesc. Este unul din primii episcopi ortodocși care au organizat activitatea socială a bisericii la nivel eparhial. Între anii 1996-2008 a fost decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. La Cluj-Napoca a inaugurat lucrările Campusului Universitar “Nicolae Ivan”, este Editor-șef al revistei Tabor, Altarul Reîntregirii, Renașterea și Credința Străbună. Profesor la catedra de “Morală și spiritualitate Ortodoxă” din cadrul Facultății Babeș-Bolyai, îndrumător de doctorat la aceeași universitate. Opera sa conține peste 17 volume proprii, traduceri din franceză, 100 de articole la diferite reviste și ziare, participant la multe simpozioane radio-TV, apărător al credinței străbune ortodoxe, scriitor și gânditor creștin, doctor în teologie și “Cetățean de onoare” al mai multor “Pentru Merit” în grad de “Mare Ofițer”. Este Membru al Academiei de Științe și Arte din Salzburg-Austria. A primit numeroase diplome, insigne, decorații și plachete, conferite cu prilejul participării la congrese, simpozioane, adunări ecumenice și internaționale.
