Chiar dacă titlul acestui articol, stimați cititori, are nuanțe peiorative, așa cum voi încerca să vă arăt, corespunde întru totul societății informatizate - infosferei, cum este denumită de marele sociolog contemporan, A. Toffler, în cartea Al Treilea Val, care dispune de asemenea tehnologii sofisticate, care induc asemenea realități paradoxale în plan relațional și comunicațional, când tehnologia aproape că exclude omul din ecuație, sau dacă nu-l exclude, îl îmbolnăvește și înstrăinează de realitate, transferându-l în plan imaginar - virtual. O asemenea maladie indusă de supertehnologizare și acest mod de interrelaționare și comunicare este desemnată în sociologia comunicării printr-un fenomen social, denumit de sociologi tautism. Fiind un fenomen social mai puțin cunoscut, voi încerca să arăt de unde provine și de ce conotație semantică dispune. Așa cum am anticipat, acest fenomen emerge societății informatizate, suprasaturate de informație, asemenea unui “potop”, în timpul căruia “poți muri de sete” (cf. J.Naisbit, în cartea Megatrends). Societate care dispune de numeroase tehnologii specifice epocii informatizării și digitalizării, menite să faciliteze comunicarea la nivel global, dar nu să o și monopolizeze, cum din păcate se întâmplă în prezent, în contextul crizei sanitare mondiale, când aproape totul se consumă online. Din punct de vedere semantic, acest termen, creat de sociologul francez Lucien Sfez, are la bază - în structura sa lexicală și etimologică, combinarea a două rădăcini: cuvântul tautologie, care se știe că înseamnă: repetarea inutilă, cu alte cuvinte a aceleiași idei, și cuvântul autism, care-i conferă acea nuanță peiorativă, prin ceea ce considerăm ca a fi o stare patologică, care sub raport social și psihosocial este caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea, operând mai mult în lumea virtuală decât în cea reală, pe de o parte, iar pe de altă parte, conduce la devalorizarea mediului înconjurător, și la interiorizarea - căderea în sine a individului uman, ceea ce în psihologie se numește solipsism. Un asemenea fenomen psihologic induce efecte negative în plan social, favorizând apariția unor atitudini egocentriste, care în cele din urmă conduc la scăderea solidarității, sociabilității - a relațiilor sociale pozitive și sodalității sociale (adică a rezolvării unor probleme comune, pe fondul unității și coeziunii sociale, care sunt aproape ca și inexistente în prezent, predominând ura și discordia) și la creșterea atomizării sociale, ca factori de risc ce vor contribui la escaladarea conflictelor sociale și interpersonale, accentuând ceea ce sociologic este desemnat prin fenomenul de entropie socială, manifestată prin destructurarea și dezmembrarea societății.
Apărând pe fondul acelei cantități de informație, lipsită în cele mai multe cazuri de calitate, fiind specifică acestei societăți informatizate, când se vorbește, de cele mai multe ori, mult și fără rost, tautismul este maladia acelei societăți în care nu doar că se vorbește mult, prost și inutil, ci se vorbește mult, fără să se înțeleagă, ceea ce poate conduce la ceea ce este desemnat prin analfabetismul funcțional, când este incriminată, în primul rând, școala, nu și rețelele de socializare, ca mijloace de comunicare speciale, prin care doar se informează, nu se și comunică. Poate fi un paradox faptul că dispunem de atâtea surse de informații, dar cunoașterea este tot mai scăzută, cei mai mulți utilizând informația doar în scopuri imediate, nu ca pe ceva care să le consolideze cunoașterea și personalitatea. În mod paradoxal, acest fenomen este favorizat chiar de școală, nu doar prin această formă de predare online, rece și distantă din toate punctele de vedere, ci și prin faptul că profesorii le cer elevilor să întocmească referate tematice, care se limitează la descărcarea de pe internet a acelor materiale, fără să cunoască conținutul acestora. Să nu mai vorbim de impactul produs de toate rețelele de socializare, televiziune și internet, în care predomină știrile false - “fake - news” și “post - truth” (“după adevăr”), care pe lângă traducerea standardizată, în limba română, mai adecvat se poate traduce prin adevăruri care convin sau pe care unii și le doresc, în funcție de apartenența politică, profesională, etnică, religioasă etc., din avalanșa de pretinse adevăruri care sunt aruncate pe bursa informațiilor și a știrilor, de regulă în scop manipulativ, fiind asociate cu cele false și cu tot felul minciuni, prin care se ascund, în mod deliberat, adevărurile corespondente cu realitatea, denaturându-le, făcând ca mediul online să fie cu mult mai favorizant decât cel real. Nu este mai puțin adevărat că ratingul televiziunilor crește nu cu adevăruri imbatabile - de necontestat, ci cu informații de acest gen, chiar cu minciuni care “plac”, astfel că cei mai mulți telespectatori sunt predispuși spre emoție și senzații tari și mai puțin spre rațiune și adevăr. În acest sens, comunicarea online este cea mai eficientă formă de manipulare și de escamotare a adevărului, ceea ce face ca să fie folosită peste nivelul așteptărilor și al toleranței, devenind, practic, un stil de viață, fără de care omul modern nu mai poate conviețui, fiind dependent de acele mijloace care, în ultimă instanță, îl alienează de propriul său statut uman, contribuind la ceea ce este desemnat prin autism, adică la izolarea socială, cu fenomenele psihice, psihiatrice și psihosociale induse și conexe acestei maladii.
Așa cum ușor ne putem da seama, o viață normală și împlinită presupune apartenența individului la un sistem de relații sociale reale, bazate pe intercunoaștere și afectivitate, precum și pe o comunicare directă (față în față), în care să predomine comunicarea încărcată cu mesaje emoționale și nu doar informațiile, lipsite de un asemenea suport afectiv. Consecințele lipsei comunicării reale - offline sunt vizibile în toate domeniile vieții sociale, impactul fiind resimțit atât la nivel individual, cât și global, atât imediat, cât mai ales pe termen mediu și lung, putând afecta personalitatea individului și denatura configurația și funcționalitatea societății, dar și a întregii umanități, dezumanizându-ne și dezumanizându-o, în conformitate cu interesele celor care și-au propus un asemenea scop antiuman, astfel că cei mai mulți rămânem indiferenți și ca urmare a manipulării prin aceste mijloace specifice societății informatizate, pe care din rațiuni ușor de înțeles am denumit-o societate online.
