• „Cel care îl vede pe Dumnezeu în lucrările sale și crede în El, Acela este cu adevărat bogat. Un conducător ar trebui să urmeze în toate acțiunile sale numai sfatul lui Dumnezeu”.
Paracelsus (1493-1541), celebru alchimist, fizician, medic, filosof, teolog elvețian.
A fost inițiatorul mișcării iatrochimice.
Este unul dintre primii alchimiști din Evul Mediu.
În anul 1516 obține doctoratul în medicină, la Universitatea din Ferrara, cam în aceeași perioadă când studia și Copernic. Deviza lui era: „Templul se găsește în inimă, nu între ziduri”. Profesiunea de medic itinerant îl poartă prin multe țări ale Europei: Germania, Franța, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia, Rusia. El a fost primul care a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific. Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare, cu vapori de apă. Ca filosof susține că există o legătură între om și Univers.
***
• „Sunt profund convins că Dumnezeu este iubire. Acest gând are pentru mine o validitate lirică originară. Când citești cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-ți spui: Dumnezeu mereu vorbește cu mine și despre mine”.
Soren Kierkegaard (1813-1855), filosof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filosofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filosofiei moderne, în special asupra filosofiei existențiale.
Primele sale opere au fost rezultatul inspirației din Socrate și dialogurile socratice, iar la noi, el a influențat pe Eliade, Cioran, Steinhardt.
***
• „Să nu îngenunchezi Decât în fața lui Dumnezeu”.
Eugene Sue (1804-1857), scriitor francez. Experiența primită în perioada cât a servit marina militară franceză, i-a influențat foarte mult scrierile. A fost puternic influențat de ideile socialiste ale timpului. După revoluția din 1848 a fost exilat din Paris, lucru care l-a stimulat mult în creativitatea artistică a scriitorului.
P.S. I Timotei 6, 18-19: „Facerea de bine, dărnicia și faptele bune ne ajută să dobândim, în veacul viitor, viața veșnică”. Într-un spital, o asistentă medicală era prețuită pentru dragostea și marele ei devotament în îngrijirea bolnavilor. La orice ceas din zi și din noapte ar fi fost chemată la paturile celor în suferință, sora alerga cu bucurie, lega rănile, făcea injecții, curăța pe cei infirmi. Într-o zi, o prietenă o găsi într-un salon unde pansa rănile rău mirositoare ale unei bătrâne pline de cangrene pe tot trupul. „Munca asta eu n-aș face-o nici pentru milioane de lei pe lună”, spuse prietena când ieși din salon.
„Nici eu”, răspunse asistenta medicală. „Dar din iubire pentru Domnul Iisus Hristos, slujesc cu bucurie, fără nicio plată, fiindcă văd în fiecare bolnav chipul Mântuitorului Iisus”.
