PRETENȚIILE LUI CÂȚU (CÎȚU?)

Mă iertați, domnule prim-ministru, pentru familiaritatea cu care mă exprim față de un atât de înalt demnitar al Statului român.

Aș dori să-mi argumentez alegerea cuvintelor în formularea titlului acestui articol.

De ce nu am putut să zic: pretențiile prim-ministrului României, Domnul Câțu. Pentru simplul motiv, acela că un prim- ministru nu emite “pretenții” precum un vătaf oarecare sau un arendaș.

Potrivit etimologiei termenului de ministru (din latinescul minister, servitor) acesta este un membru al guvernului unui Stat, aflat în fruntea unui departament ministerial. Primul ministru este șeful guvernului în anumite regimuri parlamentare. Chiar dacă este “șef”, el nu amenință, nu dictează, nu poruncește și nu emite pretenții, ci poate că actualul nostru prim-ministru ar putea completa punctele de suspensie din fraza de mai sus.

Dar cum am ajuns să scriu aceste rânduri, pline de revoltă și de rușine la auzul pretențiilor pe care le are ministrul de la miniștrii săi.

Eram în fața televizorului așteptând prognoza vremii, neștiind că ceva grav se întâmplase în cursul dimineții - incendiul de la Spitalul Matei Balș. Caut rapid un post de știri și aflu de tragedie. Deodată mi-au revenit imaginile grozăviei de la Colectiv, incendiile de la spitalele din Piatra Neamț, Botoșani, Cluj și câte or mai fi fost dosite de ochii noștri.

În timp ce știrile curgeau, pe ecran, apar pe rând, ministrul sănătății, Domnul NUȘTIU, președintele țării, Domnul Ghinion cel Mare, și prim-ministrul, Vom Vedea.

La cele spuse de ministrul sănătății, mi-e rușine că nu mă duce capul să-nțeleg ce caută în fruntea acestui minister, responsabil de sănătatea noastră a tuturor. Urmărindu-l pe președinte pășind elegant prin “inima tragediei” pe culoarul creat de impozanta sa apariție, nu am ce spune, pentru că-mi amintesc ceea ce a rostit sentențios după Colectiv, citez: “a trebuit să moară oameni ca să cadă guvernul PESEDE”!

Azi, după tragediile petrecute în spitalele noastre în urma cărora zeci de familii și-au pierdut pe cei dragi, care guvern ar trebui să cadă? Poate... “guvernul meu”?! Sau încă n-au murit destui arși de vii, de sărăcie, de frig, de boală și de indiferență cinică.

Îmi înfrânez lehamitea și revolta la auzul acelorași vorbe goale și la vederea acelorași fețe impasibile și reci la durerile acestei țări.

Și totuși, nu pot să mă rețin de la uimirea și revolta cu care l-am ascultat pe prim-ministru rățoindu-se la managerii din spitale și amenințându-i cu “ușa”. După ce le reproșează că le-a dat bani, dar ei i-au cheltuit, citez: “pe salarii, ceea ce este rău” - zice domnia sa. Și apoi: “Nu am învățat nimic din tragediile de până acum”, țipă dumnealui la aceiași subalterni. Încheie cu amenințarea: “Așa nu putem merge mai departe”! Angajaților, treceți la treabă!

Ei, în sfârșit, ți-a venit gândul ce! bun, Domnule Prim-Ministru. Lasă-ți funcția și treci la treabă!

 

Lasă un comentariu