LITERATURA PROASTĂ

Literatura proastă este de mai multe feluri. N-am în vedere atât lipsa concretă de valoare a unor opere (deși este vorba și despre asta), cât lipsa principială a calității din unele categorii de opere. Cele mai importante sunt în număr de șase.

1. Literatura melodramatică. Se bazează pe confuzia dintre viață și artă, exploatând în mod necinstit emoțiile naturale ale cititorilor. Există emoții așa-zicând universale și inevitabile, stârnite în noi de evocarea unor boli incurabile, mai ales dacă ating oameni tineri, de moartea prematură a copiilor, de abandonurile silite ale celor care se iubesc, de o soartă nefericită etc. Scriitorii care profită de noi în acest fel nu pot să scrie decât opere false, care nu le pretind niciun efort literar. O specie a melodramei este literatura sentimentală, din care nu lipsește happy-end-ul, nu obligatoriu în melodramă.

2. Literatura moralizatoare. N-are încredere în morala implicită a situațiilor de viață (care nu corespunde adesea standardelor de bine și de rău ale moraliștilor) și își trage o morală explicită proprie, ca premisă ori ca, mai frecvent, concluzie. Pleacă sau ajunge așadar la o concepție despre bine și rău în care realitatea e vârâtă ca într-un pat al lui Procust: e scurtată ori lungită după o măsură exterioară.

3. Literatura pornografică. Este, privită dintr-un anumit unghi, inversul celei moralizatoare. Nabokov spunea că pornograficul este o copulație de poncife. Doar că poncifele nu sunt morale, ci imorale. Nici viața, nici literatura nu sunt de la sine morale sau imorale: abia un anumit parti-pris al scriitorului le face să fie astfel. O specie a pornograficului este trivialul. Literatura trivială este aceea în care un mod vulgar de a gândi relațiile dintre oameni ori psihologia lor dă la iveală prin toți porii sudoarea concupiscenței și a scabrosului. Nu numai în suferință, dar și în fiziologie trebuie să fie o idee.

4. Literatura de propagandă (incluzând-o pe aceea patriotică). Exact ca în cazul literaturii de la punctele 2 și 3, aceea de propagandă își caută suportul retoric în afara realității umane și sociale, și anume într-un scop exterior. Vrea să ne convingă cu orice chip să gândim ori să trăim conform unui model pe care ni-l impune. Propaganda, ca și patriotismul, nu e condamnabilă în sine. Politica ori educația, de pildă, le presupun pe amândouă. Sunt condamnabile când încearcă să anexeze literatura, s-o transforme din scop în mijloc. Valorile patriotice și efectele propagandistice ale literaturii trebuie să rămână intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-a pierdut inocența, face de nerepetat producții artistice din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stânjenea pe contemporanii lui Alecsandri și Bolintineanu, dar care nouă ni se pare o impostură literară.

5. Literatura demodată. Oricât ne-ar displăcea ideea, există în artă și mode. Modele sunt partea vizibilă (tehnici, procedee, lexic, gramatică literară ș.a.) a unor curente sau mișcări literare. Adică a părții care se perimează, prin schimbarea concepției artistice ori din alte cauze. Sunt și azi destui poeți care nu văd de ce, eminescianizând, n-ar avea valoare ori de ce, scriind în tiparele strofice ale lui Coșbuc, ar trebui băgați în seamă. Sunt romancieri care își închipuie că pot scrie nepedepsiți, la fel ca romancierii de dinainte de Camil Petrescu. Să mai spun și că literatura demodată nu este totuna cu aceea retro a postmodernilor: deosebirea este că ea n-are conștiința că trăiește ca un parazit pe tulpina unui mod anterior de a scrie.

6. Literatura (pur și simplu) plicticoasă. Mai greu de definit, este și cea mai răspândită formă de literatură proastă. E plictisitoare din pricini foarte diferite: fiindcă vrea mai mult decât poate, fiindcă ține cu tot dinadinsul să ne epateze, fiindcă pune carul (tehnica) înaintea boilor (conținutul), fiindcă se face că spune ceva, fiindcă bate câmpii (fără grație), fiindcă seamănă cu o supă reîncălzită, fiindcă am mai citit-o, fiindcă e “filosofică”, “religioasă”, “profundă”, fiindcă e “comică” ș.a.m.d.

Lasă un comentariu