SFINXUL DIN BUCEGI

Chemarea mea de piatră

Să vă străpungă somnul,

Să vă alunge teama,

Să vă răscoale Dorul!

Să vă răzbată-n sânge,

În minte și în inimi

Și-n sufletul ce plânge,

Unde crescut-au spinii...

 

Strigarea mea de piatră

Să vă ajungă-n prag,

Să vă izbească-n poartă,

Cioplită-n timp, cu drag...

Inima mi se strânge

De prădători haini!

Pecetluită Soartă,

Când Graiul ni se frânge,

Pierdut printre străini!

 

Urletul meu de piatră

Să vă trezească Lupii!

Sub lespede uitată,

Să venerați Străbunii!

Vă chem, cu Izvoarele,

Cu Munții, Pădurile,

Cu Soarele și Luna,

Câmpiile și Marea:

DACIA, Deșteptarea!

 

Cu Lupul Alb, în frunte,

Ca Oaste neclintită

Stați Daciei de strajă:

Frumoasa jefuită!

Să n-ascultați de Nimeni,

Doar de-ale voastre legi!!

Și cât va fi Pământul

Și Dacia Eternă,

Vă apăr Demnitatea,

Eu, Sfinxul din Bucegi!

Lasă un comentariu