Chemarea mea de piatră
Să vă străpungă somnul,
Să vă alunge teama,
Să vă răscoale Dorul!
Să vă răzbată-n sânge,
În minte și în inimi
Și-n sufletul ce plânge,
Unde crescut-au spinii...
Strigarea mea de piatră
Să vă ajungă-n prag,
Să vă izbească-n poartă,
Cioplită-n timp, cu drag...
Inima mi se strânge
De prădători haini!
Pecetluită Soartă,
Când Graiul ni se frânge,
Pierdut printre străini!
Urletul meu de piatră
Să vă trezească Lupii!
Sub lespede uitată,
Să venerați Străbunii!
Vă chem, cu Izvoarele,
Cu Munții, Pădurile,
Cu Soarele și Luna,
Câmpiile și Marea:
DACIA, Deșteptarea!
Cu Lupul Alb, în frunte,
Ca Oaste neclintită
Stați Daciei de strajă:
Frumoasa jefuită!
Să n-ascultați de Nimeni,
Doar de-ale voastre legi!!
Și cât va fi Pământul
Și Dacia Eternă,
Vă apăr Demnitatea,
Eu, Sfinxul din Bucegi!
