• „Știința nu poate explica existența fiecăruia dintre noi printr-un sine unic. Biblia poate - și o face prin cuvintele celor care îl caută pe Dumnezeu".
Sir John Eccles (1903-1997), australian neurofiziolog și filosof. Laureat Nobel în Medicină și Fiziologie (studii în domeniul neurofiziologiei, creierului și psihicului uman, fondatorul electrofiziologiei). A fost un devotat teist și uneori romano-catolic. A crezut întotdeauna într-o Providență Divină care operează în plus față de ce se întâmplă în evoluția biologică a materiei. A fost numit Cavaler de Licență în 1958, ca recunoaștere a serviciilor de la cercetarea fiziologică. A fost Membru de Onoare în Societatea Americană de filosofie și a fost numit Companion al Ordinului Australiei.
Autor de citate:
„Știința este o acțiune de căutare a adevărului într-o lume naturală și ne bucurăm, cu adevărat, de beneficiile fără număr pe care știința și tehnologia le-au adus în viețile noastre. Dar nu putem să mergem mai departe și să afirmăm că știința este superioară lui Dumnezeu".
„Eu susțin că misterul omului este extrem de mult diminuat prin viziunea greșită a reducționismului științific materialist și prin pretenția sa de a explica lumea spiritului în termeni de simplă activitate neuronală. O astfel de convingere nu poate fi considerată decât o superstiție... Noi trebuie să realizăm pe deplin că suntem atât ființe spirituale, înzestrate cu un suflet care există în lumea spirituală, cât și ființe materiale care au un trup și un creier, ce există în lumea materială".
***
• „Toată știința noastră, în comparație cu realitatea, este primitivă și copilăroasă, și totuși este cel mai prețios lucru pe care îl avem... Cu cât studiez mai mult știința, cu atât cred mai mult în Dumnezeu... Orice om de știință serios trebuie să încerce un sentiment religios, neputând să-și imagineze că armonia pe care o descoperă s-a putut face de la sine. În acest Univers incomprehensibil, se descoperă o infinită rațiune superioară..." „Știința fără religie este oloagă, iar religia fără știință este oarbă".
Albert Einstein (1879-1955), fizician evreu-german, apatrid din 1896, elvețian din 1899, profesor universitar la Berlin și Princeton. Autorul teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat premiul Nobel pentru Fizică. Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuatelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii, teoria radiației, teoria câmpurilor unitare și geometrizarea fizicii. A fost un militant al păcii și susținător al cauzei etniei evreiești căreia îi aparținea. A publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii...
Autor de reflecții:
„Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea rațională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul".
„Atunci când soluția este simplă, Dumnezeu îți răspunde".
„Dumnezeu este un adevăr universal".
***
• „Nu este o coincidență că cei mai mari gânditori ai tuturor timpurilor au fost suflete profund religioase... Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nicio contradicție între religie și știință, ci dimpotrivă, o concordanță esențială. Religia și știința NU se exclud, ci se completează... Dumnezeu este prezent peste tot".
Max Planck (1858-1947), fizician german, laureat al premiului Nobel pentru Fizică, în 1918. Este considerat fondatorul mecanicii cuantice.
Autor de citate:
„Pentru oamenii credincioși, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de știință, la capătul considerațiilor lor".
„Adevărul nu învinge niciodată, pier doar adversarii săi".
P.S. Arsenie Boca (1910-1989), preot monah, scriitor, pictor, gânditor și vizionar creștin: „A fi creștin înseamnă mai mult decât apartenența ta doctrinară la creștinism. A crede în Domnul Iisus Hristos înseamnă mai mult decât semnifică vorbele. Iată ce înseamnă a te strămuta din tine în El, înseamnă a-L avea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta; înseamnă să ai un moment, o clipă în viața ta în care te-ai întâlnit real cu Iisus; clipă care să nu-ți ajungă viața întreagă de a o desfășura între oameni. De altfel, acesta este semnul că ești un convertit al Domnului nostru Iisus Hristos, că te-ai dedicat Lui irevocabil".
