Pământul este cel mai important bun material al omului. El ne dă casă, masă, ne hrănește, ne creează mediul în care trăim, ne dă totul.
Pământul este singura materie primă care în procesul de producție nu se consumă. Nu trece în altă formă, nu se distruge. Dacă este rațional exploatată, științific lucrat, această materie primă, pentru producerea necesarului vieții, își îmbunătățește calitățile, producând tot mai mult și mai bun.
Când vorbim de pământ, de calitățile, necesitățile lui, importanța lui pentru om, trebuie să avem în vedere că acest bun material are întindere limitată, adică este limitat cantitativ, dar nu și calitativ.
De la Facere încoace, nimeni nu a mai creat pământ. De aceea trebuie să-l tratăm și să-l protejăm cu sfințenie.
Oamenii de știință, înțelepții omenirii, scriitorii, poeții din toate timpurile au arătat importanța pământului pentru om. Aș aminti numai referirile a doi înțelepți: Mark Twain spunea: „Grăbiți-vă să cumpărați pământ, nu se mai fabrică...".
Americanul Lester R. Brown scria: „Pământul este noul aur al omenirii, iar hrana, noul petrol". „Planeta plină, farfuria goală". Înțelepții satelor noastre spuneau: „Pământul nu se vinde, ci se cumpără!".
Cercetările au demonstrat că un centimetru de sol, în zone temperate, se formează în circa 100 de ani. Distrugerea lui prin tehnici de cultură inadecvate, prin indiferență față de efectele fenomenelor naturale se distruge în câțiva ani. Eroziunea antrenează la vale, de pe pantele golașe, sute de tone de sol fertil, colmatând canalele, pâraiele și albia râurilor. Aici v-aș aminti numai faptul că până prin anii 1950, râul Mureș era „navigabil", în zona noastră. Adică primăvara, după topirea zăpezilor, albia era plină de plute care transportau lemn și alte lucruri, până la vărsarea în Tisa. Eram elev în clasa a VII-a, la Deda, zilnic mergeam, cu colegii, la malul Mureșului și admiram măiestria, curajul plutașilor care transportau de toate pe plutele lor. Am văzut chiar oi, câini și taurine. Numai după douăzeci de ani, consecința tragerii brazdei peste haturi, a distrugerii teraselor, a lucrării din deal în vale, efecte ale colectivizării agriculturii și a ignoranței, Mureșul nostru drag, ca și Târnavele, s-au colmatat, ca și afluenții lor, și-au micșorat considerabil albia în anii 1970-1971, apa a ieșit din albii și a produs acele catastrofale inundații. Acesta este numai unul din multiplele exemple care ne arată că pământul dacă nu-l respecți, nu-l ocrotești, nu-l iubești, te pedepsește, te sancționează.
Dintre multiplele mijloace și măsuri de ocrotire, protejare a pământului, doresc să pun în discuție necesitatea protejării terenurilor agricole și neagricole prin împădurire.
Județul Mureș, România, dispune de milioane de hectare de terenuri în pantă, așa-zise pajiști, foarte slab productive, de terenuri neagricole, apreciez în jur de 4-5 milioane ha. La acestea se adaugă pădurile dezgolite în ultimele trei decenii. De aceea trebuie să se întocmească un plan concret de împăduriri de scurtă, medie și lungă durată. Acest program să fie o prioritate națională, la fel de mare ca și construirea de autostrăzi, dar care să se execute, nu să se discute, ca în cazul autostrăzilor.
Ca slujbaș al gliei strămoșești, propun acest program pentru apărarea pământului, ca cetățean credincios al țării mele, împădurirea rapidă a tuturor suprafețelor ce cer acestea, o văd ca o necesitate a ocrotirii, a îmbunătățirii mediului în care trăim. Este o alternativă, cei drept mică, de contracarare a efectelor nocive ale industrializării, care prin emanațiile de bioxid de carbon distrug stratul de ozon, care protejează Terra și produc încălzirea globală.
Agrometeorologii spun că, dacă până în anul 2070 temperatura va crește cu +30 C, față de nivelul actual, 68% din teritoriul României, situat sub 500 m altitudine, se va deșertifica. Fenomen ce ar cuprinde și o parte din zona noastră. La evitarea acestei catastrofe își poate aduce aportul și plantații arboricole (păduri, livezi). Se știe că cel mai mare consumator de bioxid de carbon este frunza verde. Pentru frunză, bioxidul de carbon este „materie primă" în procesul de producere a materiei organice, adică fotosinteza. Proces de la care pleacă viața pe pământ.
Se estimează că plantele terestre de pe glob rețin și consumă 17,2 miliarde tone CO2. Un stejar consumă 2,4 kg CO2 pe oră și eliberează 1,7 kg oxigen, necesarul unui om pe 3 zile.
Alături de combaterea eroziunii solurilor din zona colinară prin perdelele de protecție din zona sudică, zona de câmpie, pădurea protejează solul prin atenuarea vânturilor, micșorând eroziunea eoliană, măresc acumularea zăpezii, astfel a umidității solurilor. Perdelele de protecție măresc zestrea cinegetică a zonelor, prin locurile de refugiu și de înmulțire a păsărilor și mamiferelor, specifice zonei. În zona deșertificată a sudului Olteniei, pădurile de salcâm, plantațiile de viță-de-vie, pomi fructiferi, fixează nisipurile, schimbă climatul.
Influența plantelor arborescente atât în pădurile masive, cât și în spații verzi amenajate - parcuri, perdele de protecție, în protecția mediului și a omului se realizează și prin următoarele:
- Coroana pomilor reflectă lumina solară. Prin aceasta se diminuează intensitatea radiațiilor care duce la diminuarea temperaturii, în mediu ambiant, cu 1,90 C vara și ridicarea temperaturii cu 1,70 C iarna.
- Scade evaporația solului, sporind umiditatea lui.
- Modifică compoziția aerului îmbogățindu-l în oxigen și mărindu-i umiditatea, îl purifică.
- Reduce viteza vântului.
- Este un filtru, reține o cantitate din noxele industriale, ca și praful.
- Are capacitate de epurare microbiană a aerului.
Unele din substanțele volatile emanate de arbori distrug unele ciuperci și bacterii care pot genera boli.
S-a constatat că fitocidele emanate de stejar distrug bioxidul ce provoacă dizenteria, cele emanate de arțar, paltin, pin, salcâm și altele distrug stafilococul auriu etc.
- Funcția sanitar-igienică se exprimă și prin a reduce nivelul poluării fonice, prin ionii negativi emanați, ameliorează activitatea cardio-vasculară, crește buna dispoziție, crește capacitatea de muncă.
- Funcție estetică - înfrumusețează mediul ambiant, având efect recreativ și altele.
Respectul față de acest dar neprețuit al naturii marchează în cel mai înalt grad grija față de om, arată capacitatea de percepție a forțelor conducătoare ale popoarelor de a le face viața mai bună.
Concret, în țară noastră consider că în următorii 50 de ani trebuie să plantăm cu vegetație arborescentă cel puțin 5 milioane de ha. Pentru aceasta trebuie să punem deoparte disensiunile politice dintre partide, să alegem ce ne unește (binele României) și nu ce ne dezbină. Toate forțele politice și cele sociale să se unească, să conștientizeze că: șansa națiunii române este agricultura, care trebuie să fie o prioritate. Dintre multiplele măsuri pentru redresarea agriculturii, una principală e protecția pământului și a mediului înconjurător, prin împăduriri. Să ajungem ca anual să împădurim cel puțin 100.000 ha. Fapt posibil, dar trebuie să vrem, să fii conștient de efecte, să-ți apreciezi și iubești semenii, să fii bun român, bun patriot.
