Pasărea albastră
Zăresc în zăpada albă
o pasăre albastră, de vis
mă abat din drum s-o mângâi
Eu, derbedeu și proscris...
Dar ce păcat, era moartă
plutea de mult în abis
mă opresc, totuși, s-o mângâi
Eu, derbedeu și proscris...
O voi acoperi cu zăpadă
într-o piramidă de nedescris
și-mi va fi dor s-o mai mângâi
Eu, derbedeu și proscris...
Nu se mai zărește în zăpada albă
pasărea mea albastră,
de vis cu gândul o mai mângâi, totuși,
Eu, derbedeu și proscris...
IOAN GĂBUDEAN
“Lirica de foarte bună calitate, vădind maturitate stilistică. Forma liberă, nonconformistă, conferă substanței ideatice o forță emoțională aparte, armonizând totodată șocul impactului cu realul.”