În ultima perioadă, am avut parte de evenimente interesante în viața politică, socială și religioasă. Comentatori, mai mult sau mai puțin competenți, în mass-media, cu precădere la televiziuni, au lansat o sumedenie de știri despre reluarea cursurilor în școală, cu măsurile de rigoare, despre bugetul de austeritate, pregătit de dreapta politică, cu amânarea majorării pensiilor, alocațiilor, înghețarea salariilor bugetarilor, renunțarea la unele legi privind agricultura, pandemia. O știre care a provocat o oarecare senzație în rândul românilor este cea legată de decesul unui prunc după oficierea, de un preot ortodox, a Tainei Botezului. Regretabilul incident a generat și disensiuni în rândul clericilor din Biserica Națională. Chiar și între ierarhi au apărut păreri diferite. De pildă, IPS Calinic al Argeșului a declarat că trebuie intervenit la sfintele canoane pentru oficierea Botezului, această taină să nu mai impună afundarea în apă de trei ori a pruncului adus la botez. IPS Teodosie al Tomisului s-a declarat categoric împotriva schimbărilor, înnoirilor în oficierea Sfintelor șapte Taine. Au fost și comentatori porniți să critice Biserica Ortodoxă, vezi Doamne: “Numai o caleașcă trasă de un cal negru îi mai lipsea arhiereului pentru a susține obiceiurile bizantine!”
Subiectul fiind extrem de delicat, abia după finalizarea anchetei Sfântul Sinod al BOR se va pronunța.
Merită, totuși, să fie informați cititorii despre canoanele și dogmele din Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică. De pildă, prin Sinod se înțelege adunarea episcopilor unei Biserici locale, care are autoritatea de a lua decizii cu privire la învățătura, morala, disciplina și misiunea Bisericii. Sinodul este o instituție cu o autoritate canonică în sine și deciziile sale dogmatice sunt valide. Despre importanța sinoadelor bisericești nu se poate discuta într-un articol de ziar. Toți ierarhii Bisericii Ortodoxe, Greco-Catolice și Catolice sunt cu studii înalte, obligatoriu cu doctorat la universități străine, așa că nu este de competența unui jurnalist să emită judecăți privind schimbările din practicile Bisericii. Să avem încredere în hotărârile Sfântului Sinod, care va găsi o rezolvare și în evitarea unor evenimente regretabile și dureroase din Biserică.
Al doilea aspect pe care doresc să-l amintesc este legat de Taina Botezului, interesant de cunoscut de nași, marea majoritate familii tinere. Departe de subsemnatul de a întreține o catehizarea a familiilor tinere, consider că merită să le reamintim ce presupune Botezul unui prunc.
Dreptul de a săvârși Botezul îl are numai episcopul sau preotul. În lipsă de preot, poate boteza și călugărul simplu sau diaconul, iar, la vreme de mare nevoie, dacă pruncul e pe moarte, îl poate boteza orice creștin, bărbat sau femeie, chiar tatăl pruncului, afundând pruncul de trei ori în apă curată și rostind formula sfântă a Botezului. “Se botează robul, (roaba) lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui și a Fiului și al Sfântului Duh, Amin”. Dacă cel botezat astfel rămâne în viață, preotul va completa slujba Botezului, după rânduiala obișnuită, numai de la cufundare înainte. Îl miruiește cu Sfântul Mir, citindu-i rugăciunea care urmează de aici înainte. Botezul se săvârșește în pridvorul sau pronaosul Bisericii. Numai în cazuri cu totul rare și de mare nevoie, frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc., se îngăduie săvârșirea botezului în case. Botezul se face de obicei la patruzeci de zile după nașterea pruncului sau în orice zi de sărbătoare, după Liturghie. Nașii sunt persoane mature, care însoțesc pruncul la botez, răspunzând și făcând cuvenita mărturie de credință în locul pruncului. Ei sunt părinții sufletești ai pruncului, născându-l pentru viața nouă, sunt garanți ai acestuia în fața lui Dumnezeu și a Bisericii. Nașul trebuie să fie creștin ortodox matur și de același sex cu pruncul ce se botează. Nu pot fi nași părinții pruncului. Nașul trebuie să fie un învățător și îndrumător al finului în cele sufletești, iar finul trebuie să-l asculte pe naș, să-l respecte ca pe părinții săi după trup. Părțile principale ale slujbei botezului sunt exorcismele - trei rugăciuni în care preotul roagă pe Dumnezeu să îndepărteze de la catehumen toată puterea rea a diavolului. Lepădările întreite de Satana, urmate de asigurarea că s-a unit cu Hristos.
Sfințirea apei pentru botez, printr-o ectenie lungă și frumoasă molitvă. Ungerea celui ce se botează cu undelemnul bucuriei, pe frunte, pe piept, la mâini și la picioare, semnul milei și al bunătății dumnezeiești. A treia și cea mai de seamă parte a Botezului este săvârșirea Tainei prin întreita afundare a pruncului de către preot în apa sfințită din cristelniță, cu cuvintele “Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu în numele Tatălui (la întâia afundare) și a Fiului (la a doua afundare) și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor Amin. Această întreită afundare arată, pe de o parte, că temeiul nostru e Sfânta Treime, iar pe de alta, închipuie cele trei zile petrecute de Domnul în mormânt (Matei 12,40). Afundarea în apă simbolizează moartea noastră pentru viața în păcat, și îngroparea noastră împreună cu Hristos, iar prin ieșirea din apă se închipuie învierea noastră împreună cu El, pentru viața cea nouă, întru Hristos.
