COLECȚIE DE PĂRETARE CU MESAJE RELIGIOASE ȘI MOTIVAȚIONALE LA BISERICA EVANGHELICĂ DIN REGHIN

Distribuie pe:

Muzeul Sașilor din Reghin, amenajat în Biserica Evanghelică din oraș, deține o colecție impresionantă de păretare cusute de mână, cu mesaje religioase și motivaționale, care au împodobit cândva casele gospodinelor și care erau la mare modă în anii '40.

Inițiatorul Muzeului Sașilor, Hans Peter Schuller, fost profesor de Biologie și angajat al Primăriei Reghin, a declarat că aceste păretare au mesaje de încurajare, de mobilizare, de întoarcere la credință, pentru respectul părinților și pentru conștientizarea unor aspecte importante ale vieții.

“În cadrul muzeului nostru săsesc, am făcut apel la doamnele mai în vârstă să caute prin sertare aceste păretare, care nu mai sunt la modă astăzi. Și din această cauză, foarte multe au fost dosite sau au fost folosite ca și cârpe de șters, însă o parte au ajuns întregi la noi. Dar aceste păretare sunt deosebite, mai ales că toate au un mesaj adresat familiei, iubirii, lui Dumnezeu, adresat bunului mers al familiei. De exemplu, aici mesajul este “A iubi și a fi iubit este cea mai mare fericire de pe pământ; Cine trăiește în această casă să aibă harul lui Dumnezeu deasupra capului; Pe Dumnezeu singur să te bazezi, pe ajutorul omului nu; Bea și mănâncă, dar nu uita de Dumnezeu. Unele sunt în versuri, eu traduc fără a avea un talent de poet, dar textul este foarte frumos și spune că atunci când ochii părinților se închid și sunt obosiți de moarte, atunci s-a rupt cea mai frumoasă panglică, fiindcă iubirea de părinți nu se uită niciodată”, a spus Hans Peter Schuller.

El a adăugat că l-a impresionat mai ales un text care spune că inima de mamă trebuie iubită cât mai bate, fiindcă atunci când nu va mai fi, va fi târziu, dar și unul în care omului plecat în lume i se reamintește de casa părintească.

“Majoritatea sunt în rime, așa cum este și acest mesaj: Dacă te chinuie o durere ascunsă și tăcută, atunci vorbește cu Dumnezeu cu lacrimi, fiindcă voia Lui se va întâmpla, Deasupra casei mele, Dumnezeule drag, întinde brațele tale, schimbă-mi zilele triste și rele și condu-mă în fiecare zi și rămâi în paza mea noaptea întunecată. Mai avem aici rugăciuni: Lasă-mă, Dumnezeule, ca în suferința mea să fiu răbdător, cum a fost Hristosul nostru, dar și mesaje care arată suferința din dragoste: Când te năpădește durerea, când o rană adâncă nu se vindecă, atunci trebuie să găsești un suflet care împarte cu tine toate durerile. Mesajele sunt foarte frumoase și pline de înțelepciune”, a menționat Hans Peter Schuller.

Inițiatorul muzeului precizează că săsoaicele brodau sau coseau aceste păretare pe timpul iernii și că indiferent că este vorba despre păretare sau fețe de masă, culorile acestora erau invariabil roșu și albastru, care sunt culorile comunității.

Cei care vizitează Muzeul Sașilor din Reghin constată, cu surprindere, că păretarele reprezentau, în trecut, gândurile, sentimentele și încurajările gospodinelor, pentru ele și pentru familia lor, și sunt oarecum similare cu unele mesaje care sunt postate acum pe Facebook. Singura diferență este că aceste mesaje erau cusute pe pânză și erau amplasate în diferite locuri din casă, la vedere, exact așa cum recomandă acum psihologii unor clienți, care au nevoie permanentă de încurajare și de motivație.

În Muzeul Sașilor de la Biserica Evanghelică din Reghin se regăsesc sute de obiecte extrem de valoroase, printre care costume populare, vechi de peste 100 de ani, cărți și obiecte bisericești din anii 1800, dar și bunuri gospodărești.

Inițial, s-a dorit doar amenajarea unei expoziții temporare pentru cea de-a 26-a întâlnire a sașilor din Transilvania, care a avut loc, la Reghin, în 24 septembrie 2016, însă generozitatea comunității s-a dovedit cu mult peste așteptări, întrucât sașii din oraș și din împrejurimi au acceptat să doneze aceste bunuri pentru un muzeu permanent.

“Ne-am gândit atunci și la un muzeu, dar aveam foarte puține obiecte și am fost puțin cam neîncrezător. Dar, spre surprinderea mea, foarte multă lume s-a implicat, în special femeile noastre, și au găsit lucruri minunate. Aici găsim porturi populare, cusături, fețe de masă, păretare, vase, mojare, fiare de călcat, obiecte de uz casnic. Sunt și obiecte de peste 200 de ani, până la 100 de ani. Fiarele de călcat au peste 100 de ani, la costumele populare, pe fiecare șorț și pe fiecare cămașă, au brodat inițialele și anul în care le-au făcut. Tot am adunat obiecte și până la urmă a ieșit acest muzeu”, a declarat Hans Peter Schuller.

Printre exponatele deosebit de valoroase din muzeu se mai regăsește Noul Testament din 1842, scris în limba germană, cu litere gotice, numeroase Biblii cu o vechime considerabilă, Vechiul și Noul Testament din 1859, după traducerea Martin Luther, dar și o copie a actului de înființare a orașului Reghin, semnat în urmă cu 158 de ani, de către împăratul Franz Joseph.

Preotul paroh Johann Zey și-a adus și el contribuția la constituirea muzeului din biserica în care slujește, donând două porturi populare deosebite, pe care, la rândul său, le-a primit de la o familie în vârstă, care a emigrat în Germania.

“Costumele populare le-am primit de la o familie care a emigrat în Germania. Cravata e din 1939 și aceasta am purtat-o și eu, cămașa, pălăria și cizmele vechi, făcute de mână, le-am purtat la evenimente. Acum le-am dat în expoziție, dar dacă va trebui să le mai îmbrac, le voi îmbrăca din nou. Avem și un port de femeie, tot din Gârbova, un pieptar colorat, cusut foarte frumos, care se poartă în ziua confirmării (un fel de majorat), atunci poartă acest port și preotul le binecuvântează. Din acel moment, aparțin tineretului”, a spus Johann Zey.

Biserica Evanghelică din Reghin este cel mai vechi monument din oraș, fiind finalizată în 1330, după cum indică tabla comemorativă amplasată pe construcție.

Din istoricul lăcașului aflăm că biserica a avut o istorie zbuciumată, fiind incendiată în timpul răscoalei antihabsburgice, condusă de Francisc Rákóczi al II-lea (1703-1711), iar actuala înfățișare interioară și exterioară s-a realizat în perioada Mariei Terezia sau a lui Iosif al II-lea.

În timpul Revoluției din 1848, biserica a fost incendiată din nou, când a ars și mobilierul bisericii, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851, o altă restaurare a avut loc între anii 1927-1930, iar ultima reabilitare a edificiului a avut loc în anul 2014, fondurile necesare fiind donate de către comunitatea săsească. (sursa-agerpres.ro)

 

 

Lasă un comentariu