INVENȚIA SECOLULUI, SABOTATĂ ȘI ARUNCATĂ LA COȘ DE STATUL ROMÂN

Munca de cercetare a cam fost pusă pe butuci în țara noastră. Nici înainte nu excela, dar acum sunt doar zvâcniri, pe ici, pe colo, deoarece munca de cercetare nu este nici finanțată și nici încurajată. Nu este vorba de faptul că am duce lipsă de oameni cu o pregătire temeinică și înzestrați cu spirit novator și inovator. La noi, din păcate, un inovator sau un inventator nu trebuie să înfrunte doar birocrația exagerată, dar la acestea se adaugă invidii, incompetență și multe altele din partea oamenilor de decizie, în acest domeniu. Așa că, nu este de mirare că mulți români și-au luat lumea-n cap și și-au brevetat invențiile în străinătate, fiindcă, în țară, acest lucru nu a fost posibil.

INVENȚIA SECOLULUI

Întâmplător, am dat de un documentar realizat de TVR, în anul 2017, când reportera televiziunii l-a vizitat pe ing. Costin Frâncu, la fabrica sa din Săcele, Brașov. Documentarul are aproape șapte minute de înregistrare. El a făcut o investiție de câteva milioane de euro, o investiție personală, la care nu a contribuit nici Statul Român și nici U.E. În ce constă invenția sa? A construit o instalație care prelucrează deșeurile menajere, după o tehnologie și metode numai de el știute, prin care, folosind deșeurile menajere din Brașov a produs kerosen, combustibilul necesar avioanelor și rachetelor. Instalația nu produce niciun fel de poluare, fără noxe emanate pe coș. Ce avea să însemne asta? Dacă invenția sa ar fi fost brevetată și acceptată, omenirea ar fi scăpat de coșmarul deșeurilor menajere, ar scăpa de poluare și s-ar asigura combustibilul necesar, foarte ieftin. “Am făcut faza de laborator pentru a transforma deșeurile menajere, organice, în kerosen de aviație, ceea ce ne-ar fi propulsat, pe noi, pe români, între primii din lume. Singurii care au niște rezultate în domeniul acesta sunt americanii. Americanii au reușit să zboare cu un avion F1, cu kerosen produs într-o cultură agricolă, specială”, afirmă Costin Frâncu în documentar. Vestea descoperirii sale s-a răspândit repede, așa că multe companii au început să se intereseze de invenția sa și reprezentanții lor au început să-l viziteze la fabrica sa din Săcele. “Au venit reprezentanți ai celor mai mari companii din lume. Au semnat imediat un contract de asociere. Este un contract cu o firmă din Anglia, care de 120 de ani face și vinde, peste tot pe pământul ăsta, tehnologii de petrochimie. Ei au un contract cu British Petroleum din Anglia, să facă combustibili sintetici. Ei au aflat (de invenție) din niște comunicări științifice, că noi am făcut combustibili lichizi din gunoiul menajer de la Brașov. Au venit să vadă ce fac. Au concluzionat că am cea mai bună tehnologie de gazeificare a gunoiului. Pentru mine asta era o chestiune de onoare”. Drept consecință, Costin Frâncu era pe cale să devină salvatorul planetei, de gunoaie. Dar pentru a se realiza acest lucru, avea nevoie să îndeplinească formalități birocratice.

AUTORIZAȚIA DE MEDIU

Obținerea autorizației de mediu presupune o monitorizare “la coș” a noxelor. “Monitorizarea la coș înseamnă instalarea unui analizator de gaze, care îți măsoară noxele emanate din gazele arse. Ori, dacă eu n-am coș, să monitorizăm, ce? Cei de la Agenția de Mediu au zis: - Mai termină cu toate chestiile astea, o faci tot timpul pe deșteptul, că n-ai gaz. Fă un coș și gata! - Dar unde? Căci, instalația mea, v-am arătat-o, este asta. N-am coș. - Hai domnule, fă un coș, undeva, în curte, nu contează... Și atunci, fiindcă sunt și inginer de aviație și respect procedurile, i-am invitat pe domnii de la Agenția de Mediu și le-am spus: - OK! Facem un proces-verbal și stabilim locul, unde anume, și eu vă fac coșul unde spuneți dumneavoastră. Am făcut un coș în curte, la mine. Nu numai că a trebuit să fac un coș inutil, dar a trebuit să cumpăr și o instalație foarte scumpă de monitorizare a noxelor care ies din coș, dar care, de fapt, nu ies de acolo. M-a costat 150.000 de euro. Am adus din Germania cea mai modernă instalație de monitorizare existentă în țară. Bineînțeles că echipamentul de monitorizare nu înregistra nimic, că, dacă nu trecea nimic prin coș, nu avea ce să măsoare. Nu măsura nimic. I-am invitat din nou pe domnii de la Protecția Mediului și le-am spus că avem o problemă: nu măsoară nimic. Este cel mai nou și mai deștept echipament, cumpărat cu acte. Ce facem? Mi-a răspuns să bag ceva pe țeava aceea, să treacă, dar neavând coș legat de instalație, nu are ce să treacă pe acolo”.

FINAL DEZASTRUOS

Din relatările inginerului Costin Frâncu aflăm că cei toi titani ai petrochimiei care ar fi vrut să se asocieze, s-au retras, fiindcă, și-au pierdut răbdarea. Costin Frâncu, în ultimă instanță, le-a cerut celor de la Agenția de Mediu să-i elibereze o autorizație de cercetare, de vreme ce refuză să-i elibereze o autorizație de funcționare, dar a fost refuzat. Costin Frâncu a pierdut tot. Fabrica sa a ajuns la cheremul executorilor judecătorești, a intrat în faliment, i s-a pus poprire pe o jumătate din pensia sa, soția l-a părăsit și locuiește într-un apartament de bloc.

EPILOG

Fiindcă despre această poveste, tristă și adevărată, am aflat abia acum, iar filmul documentar a fost realizat în anul 2017, am căutat să aflu unele date mai recente despre inginerul inventator Costin Frâncu. Am mai aflat câteva date în plus. Instalația este concepută de Costin Frâncu, director general al “Eco Solution” S.A. și a fost pusă în funcție în decembrie 2009. Deoarece legislația de atunci nu prevedea obligatoriu o autorizație de mediu, prin schimbarea legislației care prevedea și această obligație, Costin Frâncu a solicitat o autorizație de mediu, la care I s-a răspuns după 515 zile de la solicitare, la data de 31 mai 2012, cu valabilitate de 2 ani pentru autorizație. În acest moment, de invenție sunt interesate statele: Rusia, Ucraina, Austria. Care va plăti mai bine, va scăpa de gunoaiele menajere și va avea combustibil ieftin pentru avioane.

CONCLUZIE

După toate acestea, se poate trage o concluzie interesantă: Ministerul Mediului adoră gunoaiele menajere. Mutarea, nu doar a Ministerului ci și al agențiilor teritoriale în containere, ar fi o decizie înțeleaptă.

 

Lasă un comentariu