UN GEST REMARCABIL

Distribuie pe:

- Domnule inginer și economist, vă rog să vă prezentați cititorilor.

- Mă numesc Emil Cecălăcean și sunt din Târgu-Mureș. Am început școala la Liceul “Alexandru Papiu Ilarian”, ulterior transferându-mă și terminând liceul teoretic - sportiv “Bolyai Farkas”. În anul 1979, am absolvit Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic București, cu diploma de inginer. Deși aveam repartiție în cercetare, mi-am făcut stagiatura la Întreprinderea Prefabricate din Beton - Ungheni - Mureș, în această întreprindere parcurgând și evoluând până la funcția de director în 1989. Fiind pasionat din copilărie de istorie, am intrat în BNR, în urma unui examen riguros, nu numai în specialitate. Începând din 1998, am urmat și absolvit Facultatea de Marketing - Management din cadrul Universității de Științe Economice din Craiova, cu o filială acreditată la Universitatea Dimitrie Cantemir din Târgu Mureș, absolvită cu diploma de economist în 2003. În următorii ani, până la pensionarea mea deloc voită, am lucrat ca specialist - metale și pietre prețioase nu doar la BNR, ci și la BCR - central Târgu-Mureș, precum și în ANPC - Direcția metale prețioase și Proces Kimberley (șlefuire diamante).

- Povestiți-ne, vă rog, despre pasiunea dumneavoastră și a tatălui dvs. – istoria națională.

- Eram în clasa a VII-a când tata ne-a propus să ne abonăm la revista “Magazin istoric”. Am îndrăgit această revistă și pentru faptul că, periodic, erau concursuri pe teme din articolele revistei. În clasa a XI-a eram hotărât să mă fac arheolog, probabil influențat și de articolele din revistă, dar nu a fost să fie. În 1967, anul de apariție al revistei, am început să colecționăm numerele magazinului istoric din dorința tatălui meu de a trimite această colecție peste Prut, în Basarabia. Din păcate, nici acest lucru nu s-a putut împlini.

- Ați suferit o grea pierdere prin decesul tatălui dvs. Erați foarte apropiați și sunt sigur că ați suferit mult.

- Este adevărat. După 2008, când el ne-a părăsit, am hotărât cu mama mea să donăm toate revistele Colegiului Național Alexandru Papiu Ilarian din Târgu-Mureș. Din 2010, în trei tranșe, 3 saci apoi 3-4 pachete și încă unul în 2021, întreaga colecție și-a găsit un binemeritat spațiu la acest Colegiu de care mă leagă amintiri foarte frumoase. Prin această donație, am împlinit visul tatălui meu și am revenit la vechea mea pasiune, studierea istoriei noastre adevărate, puternic contrafăcută, din păcate, în ultima sută de ani, dar și de la începuturi, din timpuri imemoriale.

- Domnule inginer, anul 2020 a fost un an care ne-a afectat enorm pe multe planuri. Dincolo de resursele pe care le-a adus pentru sănătate, această pandemie ne-a izolat de lume foarte mult și ne-a răpit bucuria de a ne vedea cu prietenii. Dvs. cum ați trăit anul pe care recent l-am încheiat?

- În prezent, citesc mult și apoi între “împătimiții” “vremurilor de mult trecute”, la societatea cultural - patriotică “Avram Iancu”, ne adunăm puțini de tot în aceste pandemice luni de zile. Citim și audiem frumoase versuri sau dezbatem și mai puțini diverse teme înălțătoare odinioară.

- Știu că sunteți unul dintre cei care însuflețesc interesantele întâlniri care au loc la “Casa Iancului” din Târgu-Mureș, unde ați prezentat expuneri pe diverse teme incitante. Vă rog să ne prezentați din evenimentele mai importante care s-au desfășurat, recent, în această locație.

- Luna trecută am participat la “Casa Iancului” împreună cu membrii Asociației Cultural - Patriotice “Avram Iancu” și o parte din membrii Ligii Scriitorilor Români - filiala Mureș la marcarea Zilei Culturii Naționale și împlinirea a 171 de ani de la nașterea celui care a fost “Luceafărul poeziei românești”, Mihai Eminescu. La acest important eveniment, o parte din participanți au citit poezii din lirica românească, precum și din creațiile proprii.

Un alt eveniment “înălțător - comemorativ” s-a petrecut la Casa Memorială “Avram Iancu” (imobil de patrimoniu și muzeu) în data de 3 februarie, când s-a vorbit despre Vasile Alecsandri, nu doar ca poet, ci și ca om politic, alături de I. C. Brătianu. Discutăm aici de doi oameni politici de excepție, nu doar în a lor vremuri, ci mai ales peste vremuri!

- Vă mulțumim pentru donarea colecției revistei “Magazin istoric” către Colegiul Național Al. Papiu Ilarian și pentru demersul dumneavoastră în căutarea adevăratei istorii naționale a românilor!

 

Lasă un comentariu