Există, fără doar și poate, mai ales la unii dintre politicienii noștri, o anume tentație, până la un punct firească și direct emoționantă de a-și da “importanță”. Atunci când această importanță rămâne în limitele bunului simț și a modestiei, ea este de folos pentru că arată căutare în a se afla și împlini rostul pentru care domniile lor au fost aleși și aduși în poziții înalte în societate. Numai că foarte des această înclinație de a-ți da importanță și de a te da “cu cărămidă în piept” este exagerată, prilej de a cădea în trufie și foarte des în ridicol “circ pe pâine”. Circ oferit aproape pe gratis de mass-media, iar în ultimele decenii și de “Cloșca cu puii de aur” care pare a fi INTERNETUL și de puii de sorginte fascistă, care sunt REȚELELE SOCIALE. Pâinea însă nu mai poate fi oferită ca în Roma antică pe gratis și poate nici nu ar fi bine să se întâmple așa cum propaganda de stânga își dorește, pentru că ar dispărea noțiunea muncii, singurul lucru care-l înnobilează pe om.
De o bună bucată de vreme, foarte vizibil, pe eșichierul politic românesc în plină pandemie de coronavirus, asistăm la o bălăceală politică de neînțeles, murdară, inconștientă și dăunătoare. Un amatorism arogant în care diverși anonimi isprăviți și neisprăviți, fanatici ad-hoc proveniți din spiritele superficiale mitomane, ipochimeni printre picioarele celor cu pași drepți, cozi de topor (din ce în ce mai mulți) își toarnă în cap lăturile, unul în capul altuia, desființează istoria neamului nostru. Vocal și lamentabil operează cu termeni duri pentru a crea confuzie, mențin o stare de tensiune pentru a spăla petele de sânge și de a albi petele de conștiința din trecutul și prezentul lor “glorios”.
Lucrurile devin grave când murdăria politică contribuie la subminarea autorității actului de guvernare din România, ceea ce nu înseamnă numai un amatorism politic, dar și un caz tipic de compromitere inconștientă a interesului național pentru meschine răzbunări personale “fabule mari și mici pentru mici și mari”! Este absolut de necrezut ca reprezentanții celor mai importante partide să-și arunce în public invective prin prezentarea denaturată a incapacității de a lua decizii de către președintele țării, a guvernului, a armatei și a instituțiilor de ordine interioară și de a prezenta defetismul ca pe o stare tipică a acestor instituții în momentele de criză națională cauzată de pandemia coronavirus.
De ce mulți dintre noi devenim isterici și mai necinstiți, mai hoți și mai uzupartori? Exaltarea a cuprins, pe nesimțite, adânc și foarte adânc, aproape toate păturile sociale. Cum să stăpânim alunecarea? Nimeni nu ascultă pe nimeni, aproape totul s-a devalizat în ritmul apocaliptic al pandemiei de coronavirus. Nu sunt de ignorat aspectele devastatoare ale crizelor de neadaptare a unor indivizi puțin dispuși să accepte și să înțeleagă noua lume, vizavi de noul coronavirus. Consecințele pandemiei au exacerbat problemele de sănătate și de unitate la grupe largi de populație. Oricum nu mai suntem o națiune unită, ci divizată de o Românie împărțită în două, a baronilor și a oamenilor simpli, România palatelor și România săracilor, a celor care se vaccinează și a celor care nu se vaccinează! “Suntem conduși de bărbați fără degete, iar degetele arătătoare nu mai cresc la loc” (Petru Cimpoesu). Ca și cum nimeni nu învață nimic din trecut, protagoniștii se așteaptă ca circul să continue la nesfârșit, uitând că mai întotdeauna cortina cade la un moment dat, lăsând spectatorii cu gura căscată ca la orice spectacol. Este ceea ce se va întâmpla și de această dată, când actorii și regizorii vor realiza deopotrivă că sunt pilonii aceluiași joc al pandemiei, sărăciei sau foamei ce va urma.
Cred că ceea ce ne lipsește este o strategie comună, un efort asumat, cu ceva mai multă demnitate națională la cei aleși, indiferent de culoarea politică, pentru că nu mai este timp de văicăreli și lamentări, că aburul pâinii s-a cam risipit și că ceea ce ne-a mai rămas în clipa de față este această realitate crudă în care ori ne trezim de-a binelea, ori ne scufundăm în propria noastră prostie.
