DR. IOAN RANCA, DIN AIUD LA PARIS ȘI ÎN ELITA ARHIVIȘTILOR ROMÂNI

Născut în municipiul Aiud, la 19 februarie 1932, într-o familie de oameni simpli, absolvent al Liceului Mixt Român (1951) din localitate (fostul Liceu “Titu Maiorescu”) și-a desăvârșit dimensiunea intelectuală și culturală în Cluj, la Universitatea “Victor Babeș”. “Acolo am făcut carte foarte serioasă cu profesori recunoscuți, oameni de mare cuprindere intelectuală, David Prodan, Mihail Macrea, Constantin Daicoviciu, Ștefan Pascu, Ioachim Crăciun...” ( I. Ranca, 2012). La absolvire (1955), a fost selecționat pentru munca în arhive. Era chiar ceea ce își dorea. Urma să lucreze în orașul său natal.

Timp de șapte ani (1955-1962) a fost directorul (șeful!) Filialei Aiud a Arhivelor Statului. Avea, totuși, o problemă: era singurul salariat al instituției, nu avea niciun sediu stabil, nici mobilier, nici încălzire, nici referenți, nici secretară, nici măcar îngrijitor sau administrator. El a trebuit să fie de toate. Mai era o problemă: șefii instituțiilor și întreprinderilor aruncau “hârțoagele vechi” la D.C.A.

După trei ani, în 25 iunie 1958, Ioan Mărcuș, șeful Serviciului Regional Cluj al Arhivelor Statului, a constatat: “Ioan Ranca, prin propaganda făcută, scriind articole la presa locală, ținând instructaj cu șefii instituțiilor, prin organizarea unei expoziții cu documente din trecutul orașului a reușit să ridice prestigiul unității nou create, să întrețină legături de colaborare cu Muzeul Roianal și Biblioteca Documentară”.

A mai făcut ceva: 2-3 controale lunare inopinate la D.C.A., controale repetate la creatori de arhivă din raionul Aiud; a preluat și inventariat mari arhive; peste tot unde mergea să-și exercite îndatoririle de arhivist, își prezenta comunicarea “O nouă instituție de cultură în raionul Aiud: FILIALA ARHIVELOR STATULUI”.

În anul 1962, și-a încheiat activitatea în orașul natal. A lăsat în depozitele Arhivei Statului Aiud, și în cele ale creatorilor din întregul raion Aiud, fonduri bine prelucrate (Alexandra Dana Zecheru, director al Arhivelor Naționale Alba-Alba Iulia, 2007). A luat cu sine propria familie, soția Paulina (n. Avram), copiii lor, Vasile Mihai și Iulia Mihaela, calitățile probate de bun organizator, cu putere de muncă și inițiativă, perseverent, spirit gospodăresc, corect, fire comunicativă, cu vocație de istoric și de vizionar.

A ajuns la Târgu-Mureș ca Director al Serviciului regional Mureș al arhivelor Statului. Pentru început, a avut aproape aceleași probleme ca și la Aiud. Arhivele Statului nu aveau sediu stabil. Documentele de Arhivă erau depozitate în patru locații diferite. Și nu aveau securitatea asigurată. În plus, într-una dintre clădiri, mai locuiau opt familii. A găsit însă un colectiv experimentat în lucrări de îndrumare și control a creatorilor de arhivă, de preluare, inventariere și prelucrare a fondurilor de arhivă. A avut și marea mulțumire să întâlnească la Târgu-Mureș oameni ai puterii locale dispuși să-i asculte păsurile și să-l ajute în rezolvarea lor. Unul dintre ei s-a numit Nicolae Vereș.

Aici, și-a făcut repede prieteni, șefi de întreprinderi mari și de servicii importante, oameni de cultură, profesori eminenți, cadre didactice din mediul universitar și preuniversitar cu preocupări de istorie națională și istorie locală. Pe toți și i-a făcut colaboratori. Cu ajutorul lor și cu sprijin de la București, cu asistența foștilor săi profesori universitari de la Cluj-Napoca, Ioan Ranca și-a împlinit toate proiectele. Unul, suport pentru toate celelalte, a fost cel mai greu. I-a cerut șaisprezece ani din viața sa. În decembrie 1978, a fost inaugurat noul (și actualul) sediu al Arhivelor Statului din Târgu-Mureș. Un palat al memoriei colective, patronat de unul dintre iluminiștii ardeleni de seamă (sec. XVIII-XIX), cărturarul istoric și întemeietor de școli românești, Gheorghe Șincai.

***

Parisul... Da, Parisul, capitala continentală a artelor, era, în 1976, un vis pentru mulți români. Un vis greu de transpus în realitate. Între România și Franța, țări surori, fanii lui Lenin și Stalin au ridicat o “Cortină de Fier”. Un zid real și un zid ideologic între lumea dictaturilor și lumea liberă. Ziaristul: “După câte se cunosc, la un moment dat ați primit o bursă de specializare la Arhivele Naționale ale Franței”. Ioan Ranca: “Vreau să fac o corecție: nu am primit o bursă, ci am obținut-o prin concurs. Unul chiar foarte serios. A fost vorba de o bursă de specializare la Arhivele Naționale ale Franței, experiență pe care o consider foarte instructivă în evoluția mea profesională. La Paris am participat la cursuri, la Biblioteca Națională am decoperit două fonduri arhivistice despre România, create de Emile Picott, un erudit om de cultură francez (sec. XIX), am participat la 12 recepții organizate de Ministerul de Externe și Ministerul Culturii din România. Acolo, mi s-a propus să plec și să mă stabilesc în Nigeria, oferindu-mi-se postul de director al Arhivelor Naționale din Nigeria. Ce era să caut eu tocmai acolo?”

În timpul experienței pariziene, Ioan Ranca a trăit și un “moment de rarisimă elevație sufletească și de nețărmurită mândrie, văzând în vitrina celebrei Librării Naționale, tronând în centrul expoziției de albume de artă cu tema Les Thezaures de L`Antiquite, reprezentarea fotografică de mare artă a Fibulei noastre de la Suseni, “o bijuterie a antichității hallstatiene din urmă cu 3.000-3.500 de ani”.

După anul 1990, Fibula de la Suseni a devenit cea mai însemnată distincție pe care Instituția Prefectului o acordă personalităților de seamă din județul Mureș. În anul 2007, la împlinirea vârstei de 75 de ani și a celor aproape 50 de ani dăruiți arhivisticii, istoriografiei și culturii mureșene, Dr. Ioan Ranca a fost distins de Prefectura Mureș cu Diploma de Excelență și cu Medalia “Fibula de la Suseni”.

***

În anul 2010, Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, din municipiul Sfântu Gheorghe, a inaugurat colecția “Profesioniștii noștri”. Al treilea volum al colecției, publicat în anul 2011, a fost dedicat, în întregime (448 pagini), arhivistului, cercetătorului și istoricului Dr. Ioan Ranca. Lansarea volumului a avut loc în aula Universității “Petru Maior” din Târgu-Mureș, în 2012, evenimentul constituindu-se într-un dar de suflet, oferit Dr. Ioan Ranca, la împlinirea onorabilei vârste de opt decenii.

Primul capitol cuprinde frânturi de gânduri și impresii personale ori instituționale ale colegilor și personalităților care l-au cunoscut pe dr. Ioan Ranca în activitatea sa profesională, materiale care împreună conturează portretul său de profesionist ajuns în elita arhiviștilor și istoriografilor români. Al doilea capitol cuprinde biografia și bibliografia consemnată în Bibliografia istorică a României. În al treilea capitol sunt studii de istorie și arhivistică redactate de cercetători, istorici, arhiviști, muzeografi, teologi, profesori, toți prieteni și colaboratori ai savantului român dr. Ioan Ranca.

Cititorii acestor însemnări pot obține exemplare ale volumului omagial “Ioan Ranca la 80 de ani”, contactând Editura Eurocarpatica, pe adresa 520003, Sfântu Gheorghe, Str. Miko Imre nr. 2, tel./fax: 0267-31.35.34, și e-mail: cohara-ro@yahoo.com. Persoană de contact: director Ioan Lăcătușu, coordonatorul colecției “Profesioniștii noștri”.

***

Împlinindu-și misiunea pe Pământ, savantul Ioan Ranca s-a ridicat în veșnicia lui Dumnezeu, în luna august 2020. Cu inimile îndoliate, l-au condus pe ultimul drum copiii, cei mai apropiați prieteni, colaboratori din Târgu-Mureș și din județul Mureș. Din Cluj-Napoca, istoricul și arhivistul Vasile Lechințan își ia rămas bun: “Sunt profund întristat de trecerea la cele eterne a istoricului Dr. Ioan Ranca, un mare suflet de om de știință, care și-a iubit neamul său și i-a apărat demnitatea, fiind mândru de valorile pe care le-au creat strămoșii noștri în leagănul civilizației și dăinuirii noastre. Târgu-Mureșul - relev abia acum - mi se părea înnobilat de o astfel de efigie de OM”.

Dr. Ioan Lăcătușu, din Sf. Gheorghe, publică la rubrica Pagini regăsite, prefața volumului omagial “IOAN RANCA LA 80 DE ANI”.

(Text preluat din revista DACOROMANIA, nr.99/2020, Alba Iullia )

Au consemnat,

MIRCEA GHEBOREAN ȘI SANDA NICHITA

Lasă un comentariu