CÂTEVA ASPECTE PRIVIND NOUL REGULAMENT PENTRU ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CIMITIRELOR PAROHIALE ȘI MĂNĂSTIREȘTI DIN CUPRINSUL EPARHIILOR BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Noul Regulament pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, publicat de Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă în anul 2020, cuprinde 51 de articole care compun 12 capitole distincte și a intrat în vigoare în ziua de 11 decembrie 2020. Acest instrument juridic și administrativ contribuie la organizarea, administrarea și evidențierea valorilor liturgice și culturale a cimitirelor bisericești.

Anumite aspecte ale acestui act e bine să le cunoască și membrii mireni ai Bisericii.

Cimitirele sunt bunuri sacre destinate exclusiv și direct cultului (art. 3), în vederea înmormântării enoriașilor decedați din respectiva parohie [art. 7 - (1)] precum și a săvârșirii altor slujbe legate de sfârșitul vieții omului. În cimitirele aflate în administrarea mănăstirilor pot fi înmormântate și persoane decedate din ierarhia bisericească precum și unii credincioși decedați ai Bisericii Ortodoxe Române, care au sprijinit mănăstirea, într-o parcelă destinată în mod special pentru aceștia [art. 8 - (2) și (3)]. Împărțirea parcelelor și numerotarea locurilor de înhumare vor fi identificate în Registru locurilor de înmormântare. (art. 10).

Locurile de înmormântare pot fi date în folosință nelimitată - acestea pot fi de 1-3 morminte, și în folosință temporară, pentru o durată de 7 ani - acestea fiind de un singur mormânt, [art. 12 - (1) lit. a și b; (2 și 3)], durată ce poate fi prelungită în anumite condiții [art. 21 - (6)]

Atribuirea locurilor de înhumare se face prin eliberarea unui act de concesiune [art. 18 - (4)] și poate fi gratuită sau condiționată de achitarea unei taxe. Aceasta, precum și alte taxe pentru prestarea de servicii în incinta cimitirelor bisericești sau pentru întreținerea acestora sunt stabilite de Consiliul parohial sau de Consiliul economic al mănăstirii și se aprobă de Permanența Consiliului eparhial [art. 19 - (1, 2 și 4)].

Locul de înhumare concesionat rămâne proprietatea parohiei [art. 20 - (2)]. Pentru concesionarea unui loc de înmormântare pot depune cerere creștinii ortodocși, maximum două persoane, care să aibă calitatea de soț/soție sau de rude de sânge până la gradul al IV-lea inclusiv [art. 20 - (3) lit. a și b]. Atribuirea va fi aprobată de la rând, în ordinea cererilor, și numai în situația decesului persoanelor care vor fi înhumate în ele [art. 21 - (1)].

Persoanelor fără posibilități materiale li se pot concesiona gratuit locurile de înmormântare pe o perioadă de 7 ani. [art. 21 - (2)].

Dreptul dobândit prin actul de concesiune asupra locurilor de înmormântare atribuite în folosință temporară poate fi înstrăinat prin succesiune [art. 21 - (3)], iar a celor atribuite în folosință nelimitată prin donație (între soț/soție sau până la rudele de sânge de gradul al IV-lea inclusiv) sau succesiune legală ori testamentară [art. 23 - (1)].

Slujba înmormântării se oficiază numai pe baza adeverinței de înhumare, săvârșirea acesteia nefiind condiționată de plata vreunei taxe. Expunerea decedatului cu capacul sicriului deschis se face doar cu prezentarea unui certificat de îmbălsămare, iar depunerea în capele ori camere mortuare a persoanelor decedate din cauza unor boli contagioase este interzisă [art. 31 - (1, 4 și 5)].

Locurile pentru înhumare pot fi gropi simple (pereții din pământ cu adâncimea minim 2 m) sau construcții zidite (cripte, cavouri), cu aprobarea Administrației cimitirului [art. 32 - (1 și 2)]. Pe locurile date în folosință temporară este permisă doar constuirea de borduri simple [art. 37 - (2)].

Deshumările pot fi efectuate după 7 ani de la data ultimei înhumări, în perioada 1 noiembrie - 31 martie, excepție făcând cele dispuse de organismelor civile competente. [art. 33 - (1, 2 și 3)].

Dreptul de folosință a locurilor de înmormântare poate înceta în cazul celor atribuite în folosință nelimitată dacă titularul: renunță în scris la acesta ori la calitatea de membru al Bisericii Ortodoxe Române; a decedat fără a avea moștenitor; acesta sau dobânditorii prin moștenire ori donație nu își achită taxele prevăzute legal; locul de înhumare se află în stare de neîngrijire timp de 7 ani, părăsire sau degradare (la 90 de zile de la notificarea concesionarilor). În cazul celor atribuite în folosință temporară la expirarea termenului convenit. [art. 42 - (1) lit. a, b, c, d, e și f; (2) lit. a și b; art. 45 - (3)].

Neortodocșii decedați pot fi înmormântați în cimitirele parohiale ortodoxe în situația în care cultul de care aparțin nu are cimitir propriu în localitate sau nu există cimitir comunal ori orășenesc, în parcele separate, cu condiția să accepte să nu facă prozelitism în incinta cimitirului. Pruncii decedați înainte de primirea Tainei Sfântului Botez vor fi înhumați într-o parcelă specială, în sectorul ortodox. În situația în care aparținătorul vreunui defunct ortodox refuză oficierea slujbei înmormântării, pierde dreptul de a fi înhumat în sectorul ortodox al cimitirului [art. 47 - (1, 2, 3, 4 și 5)].

În administrarea cimitirelor bisericești din mediul rural trebuie să se țină seama și de tradițiile și de specificul locului [art. 50 - (1)].

Mai ales acum, în anul 2021 - desemnat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor în Patriarhia Română - suntem chemați să ne amintim faptul că cimitirul este un spațiu sacru, o carte de vizită a comunității, prin care se poate observa cât respect și câtă recunoștință mai arată aceasta celor ce își dorm acolo somnul obștesc.

 

Lasă un comentariu