MINERII, CĂRBUNELE ȘI SECURITATEA ENERGETICĂ

Am depus în această săptămână o nouă interpelare în Parlamentul României, adresată ministrului Economiei, în legătură cu situația minerilor din Valea Jiului.

Dincolo de conflictul de muncă, hipermediatizat, provocat de neplata salariilor pentru mineri, situația este mult mai complicată decât pare la prima vedere. Complexul Energetic Hunedoara, compus din patru exploatări miniere de cărbune și două termocentralele - Mintia și Paroșeni, asigură furnizarea energiei electrice pentru toată zona de Nord-Vest a României.

Întâmplarea face ca problemele cu salariile minerilor să se suprapună cu solicitarea Comisiei Europene, adresată României, de a aplica, în cel mult două luni, reglementările privind reducerea emisiilor poluante în sectorul industrial.

Marți, prim-vicepreședintele C.E., Frans Timmermans, a sugerat că țara noastră ar trebui să vină în curând cu un plan de renunțare totală la utilizarea cărbunelui pentru a produce energie. Tot marți, termocentrala de la Mintia a primit aviz de mediu negativ, ceea ce înseamnă primul pas spre închidere.

Renunțarea la combustibilii fosili și trecerea la energia regenerabilă implică aspecte tehnice, economice și sociale ce nu permit o tranziție simplă și rapidă. Germania, care este dată ca exemplu de către dl. Timmermans, are un plan de renunțare la cărbune până în anul 2038, cu o etapă intermediară de utilizare a gazului metan și, abia pe urmă, nu se știe când, să se realizeze transferul total spre resurse regenerabile.

Nu contestă nimeni că trebuie promovate tehnologii care diminuează emisiile poluante, mai eficiente din punct de vedere energetic și al resurselor, dar acest fapt presupune obligatoriu programe de reconversie a forței de muncă și investiții în tehnică modernă. Nu poți să închizi pur și simplu ce există, de pe azi pe mâine, fără să înlocuiești cu altceva, să-ți faci economia praf și să lași mii de oameni fără locuri de muncă.

Pe de altă parte, asigurarea cu energie este o problemă de securitate națională, iar adevărul dureros este că după un șir lung de erori, nepăsare sau interese obscure, România s-a transformat din exportator de energie în importator. Și ce se întâmplă acum este un nou episod de pe urma căruia țara noastră mai pierde o parte din producția de energie.

Lasă un comentariu