GABRIEL GARCIA MARQUEZ (1927-2014)

Gabriel García Marquez, vestitul scriitor columbian care a câștigat în 1982 Premiul Nobel pentru literatură, s-a retras din viața publică pe motive de sănătate: cancer limfatic. După ce boala s-a agravat, a trimis această scrisoare de rămas-bun prietenilor, cititorilor și admiratorilor lui.

SCRISOARE DE RĂMAS-BUN

Dacă Dumnezeu, pentru o clipă, ar uita ce-am ajuns și mi-ar dărui încă o fărâmă de viață, aș folosi-o cum aș putea mai bine.

Poate că n-aș spune tot ce gândesc, dar mi-aș cumpăni cuvintele înainte de a le rosti.

Aș prețui lucrurile nu pentru cât valorează, ci pentru ceea ce vor ele să spună.

Aș dormi puțin, și aș visa mai mult, pentru că știu că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem 60 de secunde de lumină.

Aș merge, în timp ce alții stau pe loc; m-aș trezi, în timp ce alții dorm.

Dacă Dumnezeu mi-ar mai da o fărâmă de viață, m-aș îmbrăca sărăcăcios, m-aș întinde la soare, lăsându-mă pradă lui, trup și suflet.

Le-aș spune tuturor oamenilor cât de mult greșesc, crezând că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să știe că îmbătrânesc atunci când încetează să iubească.

Le-aș da aripi copiilor, dar i-aș lăsa să învețe să zboare singuri...

Bătrânilor le-aș spune că moartea nu vine odată cu bătrânețea, ci odată cu uitarea.

Am învățat atât de multe de la voi toți, am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, fără să știe că adevărata fericire este urcușul și felul în care ajungi în vârf.

Am învățat că, atunci când un copilaș strânge, pentru prima oară, cu mâna lui mică, degetul părintelui său, l-a acaparat pentru tot restul vieții.

Am învățat că un om are dreptul și obligația să privească de sus un alt om, doar atunci când îl ajută să se ridice de jos.

Spune întotdeauna ceea ce simți, nu ceea ce crezi. Dacă aș ști că astăzi este ultima dată când te văd dormind, te-aș

îmbrățișa, cu toată puterea, și m-aș ruga Domnului să mă lase să fiu îngerul păzitor al sufletului tău.

Dacă aș ști că acestea sunt ultimele clipe în care te văd, ți-aș spune “te iubesc”.

Există întotdeauna ziua de mâine, iar viața ne oferă o altă șansă de a face lucrurile bine, dar, dacă n-am dreptate și dacă ziua de azi este tot ce mi-a rămas, aș vrea să vă spun cât de mult vă iubesc și că nu vă voi uita niciodată.

Nimeni - tânăr sau bătrân - nu poate fi sigur că apucă ziua de mâine. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vedeți pe cei dragi, așa că nu mai așteptați: căutați-i acum, căci mâine s-ar putea să nu mai fie. Sunt sigur că vă va părea rău că ați pierdut, acum, prilejul de a le dărui un zâmbet, o îmbrățișare, un sărut, și că ați fost prea ocupat pentru a le asculta ultima dorință.

Ține-i pe cei dragi aproape de tine; șoptește-le, la ureche, și spune-le în față cât de multă nevoie ai de ei și cât de mult îi iubești. Iubește-i și poartă-te frumos cu ei: fă-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă, “te rog”, “mulțumesc” și toate cuvintele de iubire pe care le știi.

Nimeni nu-ți cunoaște gândurile ascunse. Cere-i Domnului înțelepciune și putere ca să le dai glas.

Arată-le prietenilor și celor dragi cât de mult înseamnă pentru tine.

Trimite această scrisoare celor pe care îi iubești. Dacă nu o faci astăzi ... mâine va fi ca și ieri, și dacă nu o faci niciodată, nici nu mai contează, momentul să o faci este acum.

 

Pentru voi toți, cu multă dragoste,

Prietenul vostru,

Gabriel Garcia Marquez

 

Lasă un comentariu