MÂINE, 27 FEBRUARIE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A URȘILOR POLARI

Populația totală de urși polari (“ursus maritimus”) în sălbăticie este de aproximativ 26.000 de exemplare (în anul 2019) * Trăiesc în America de Nord și în Eurasia, de cele mai multe ori la nord de Cercul Polar* Un urs polar poate străbate peste 2.900 de kilometri pe an, în căutare de hrană * Deși înaintează pe uscat până la o depărtare de 200 de kilometri de habitatul său, în timpul lunilor de iarnă trăiește în apropierea gheții sau chiar pe gheață * Când anotimpurile se schimbă și gheața se topește, urșii migrează pe o rază de până la 350.000 de kilometri pătrați * Este una dintre primele specii afectate de schimbările climatice și se estimează că numărul lor va scădea cu 30% până în anul 2050 * Cel mai mare urs polar a cântărit 1.002 kilograme și a fost descoperit în nord-vestul Alaskăi, în 1960* Este un animal singuratic, nu se teme de oameni și este extrem de periculos. Trăiește 25-30 de ani.

DIN SECRETELE... MARELUI ALB

* Masculii pot cântări până la 800 kg (greutatea a 10 bărbați “voinici”) și sunt de două ori mai mari decât femelele. Acest lucru, pe lângă faptul că poate măsura până la 3 metri lungime, face ca ursul polar să fie cel mai mare carnivor terestru din lume.

* Deoarece își petrec cea mai mare parte a vieții pe ghețurile Oceanului Arctic, de care depind pentru a-și procura hrana și a-și asigura habitatul, urșii polari sunt singura specie de urs considerată ca aparținând mamiferelor marine. Sunt animale “hipercarnivore”, dieta lor fiind compusă în proporție de 70% din carne.

URȘII ALBI SUNT, DE FAPT... NEGRI

Blana lor este translucidă și reflectă lumina, părând albă. Pielea lor este, în realitate, neagră, “căptușită” cu un consistent strat de grăsime protectoare.

* Pot înota zile întregi, fără întrerupere. Pe lângă atingerea vitezei de până la 10 kilometri pe oră, urșii polari pot înota pe distanțe mari și în mod constant, zile întregi, pentru a ajunge de la o bucată de gheață la alta. Când se deplasează pe gheață, pot sări peste crăpături de 6 metri.

* La naștere, puii cântăresc mai puțin de un kilogram și rămân în grija mamei doi sau trei ani.

* Cu excepția femelelor gestante, urșii polari nu hibernează iarna. Uneori, dacă este foarte frig, își sapă bârlog și hibernează temporar. Acest proces se numește “letargia carnivorelor”.

* Prada lor principală o constituie focile, mamiferele mici, păsările și, la nevoie, ouăle și vegetația.

* Oamenii de știință pot extrage ADN-ul ursului polar chiar și din amprentele lor. O nouă tehnică inovatoare dezvoltată de World Wild Fund și de firma specializată în ADN SPYGEN le permite cercetătorilor să recolteze ADN-ul unui urs polar, din urma lăsată de acesta pe zăpadă.

* Nu doar schimbările climatice sunt cea mai mare amenințare pentru supraviețuirea ursului polar, ci și distrugerea habitatului, “invadat” de industria petrolului și a gazelor. Contactul cu scurgerile de petrol poate reduce efectul izolator al blănii unui urs, silindu-l să folosească mai multă energie pentru a se încălzi. Topirea gheții, din cauza schimbărilor climatice, a sporit conflictele om-urs polar, atunci când animalele, înfometate, pornesc în căutare de hrană, în timpul verii.

* Testele genetice au arătat că există și hibrizi între ursul polar și ursul grizzly. Acești hibrizi pot fi aduși pe lume doar de femelele de urs polar și cresc ca urșii polari, însă au blana maro. Posibilitatea de a se încrucișa urșii polari și urșii grizzly nu este surprinzătoare, de vreme ce urșii polari au evoluat din urșii bruni, în urmă cu 150.000 de ani!

* Au un miros foarte fin și pot adulmeca prada de la un kilometru. Își folosesc acest simț pentru a localiza, pe gheață, găurile de respirație ale focilor. Urșii găsesc găurile și așteaptă până când focile ies la suprafață, ca să respire, iar apoi le atacă. Aceasta este “vânătoarea la copcă”. Pot detecta dacă o focă se află în apă, chiar dacă pe gheață se află un strat de zăpadă de un metru. Urșii polari pot ataca prada de la o distanță de 15-30 de metri și pot atinge viteza de 40 de kilometri pe oră. (surse și foto - wwf.org.uk; nwf.org)

Lasă un comentariu