V-aș da pământul tot cu floare, bucăți de Raiuri înstelate,
Grămezi de aur, giuvaieruri și câte-n lume mi-s palate,
Vă răsplătească cea iubire și câte lacrimi ați vărsat,
În cele nopți neadormite, când gândul vost', la noi a stat.
Le meritați până la una și încă tot n-ar fi de-ajuns,
Să răsplătim iubirea voastră nu sunt cuvinte de ajuns,
Sunteți curatul, puritatea, cel crin de pus pe la icoane,
Că duceți greaua cruce-a vieții, ce bine prinsă-i în piroane.
Ne însoriți mereu viața și ne-alungați tristeți, nevoi,
Cu-n zâmbet și c-o vorbă bună, pe tote le luați `napoi,
Sunteți culoarea și parfumul la câte zile se petrec,
Punând în noi curaj, speranță, în clipe grele ce ne-ncerc.
Prin voi se veșnicește lumea mereu pe-a timpului cărare,
Înfiorați mereu iubirea, ca apa vie-i ce-a licoare
Ce-o bem ca să simțim că viața are și clipe de plăcere,
Iar uneori sunteți păcatul îmbietor, ca dulcea miere.
*
Oricum ați fi, sunteți viață, iar fără asta nu se poate,
Voi țineți astfel veșnicitul, născutul lumii pân' la moarte,
Și-apoi divinul celor clipe, ce-n scurta viață le-am trăit,
Să știm că sunt pe astă lume, destule zile-n fericit.
* * *
Cu al vostru zâmbet însori-veți ziua
Adăugându-i viață și culoare,
Eu, vin cu de la mine c-o urare
Care să facă versul meu o floare.
N-am să vă dau palate și nici bani
Ci doar urarea veche:
„LA MULȚI ANI!"
De BUCURIE plini și SĂNĂTATE ,
Să vă-mplinească voia, cât de mult se poate.
Atâta vă urează al vost' fan
ISTRATE DORIN MIRCEA,
An de an.
