Sfârșitul Primului Război Mondial. A fost semnat, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România și Puterile Centrale, pe baza căruia s-a definitivat Tratatul de Pace de la București.
Pacea sau Tratatul de la Buftea a fost un tratat încheiat de România cu Puterile Centrale în urma prăbușirii frontului rusesc sub presiunea revoluției bolșevice din Imperiul Țarist, în timpul Primului Război Mondial. Pacea a fost semnată în mod forțat de către România, care, rămasă singură în fața Puterilor Centrale, ca urmare a părăsirii luptelor de către armata rusă, nu mai avea șanse reale de a se împotrivi Centralilor prin mijloace militare.
Acest tratat s-a încheiat după o serie de lungi discuții între reprezentanții României și ai Puterilor Centrale, pentru că Regele Ferdinand I dorea evitarea semnării unui astfel de document, pentru a respecta întru totul Tratatul de Alianță semnat cu Antanta în anul 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial.
Cu toate că în vara anului 1917 armata română reorganizată și refăcută câștigase marile victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, prăbușirea frontului rus a pus-o în imposibilitatea de a se mai apăra în Moldova, astfel încât, împotriva voinței ei, România a trebuit să semneze Pacea de la Buftea.
Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918, ora 19, în localitatea Buftea, de lângă București, care la acea vreme se afla în teritoriul românesc ocupat de Puterile Centrale. (enciclopedia românească.ro)
