SĂ NU...!

Găsim această recomandare divină în Decalog. De 10 ori ni se cere să nu facem cutare sau cutare lucru! Ar putea spune unii că cele zece porunci nu sunt altceva decât temelia, fundamentul, inspirația a ceea ce azi numim dictatură, ori regim totalitar autocrat! Cu alte cuvinte, această măsură pedagogic-etică, în toată splendoarea ei divină, nu este altceva decât o Interdicție la liberul arbitru!

Omul epocii postmoderne se întreabă mereu de ce să nu... mai ales dacă îi este atât de la îndemână, are putere să facă ce vrea. Ce înseamnă să nu? Am putea înțelege o restrângere a libertății umane!? Sau, de ce nu, mai degrabă o limitare a puterii libertății umane!

A avea putere înseamnă a face regulile jocului! Trisaghionul liturgic este, bine merci, înlocuit azi cu: sfinte Homo Deos, sfinte puternic (IT), sfinte nemuritor (ca produs digitalizat), fiind expresia ultimă, finală, a unei epoci creștine și început de epocă postumană, religios-autolatră!

Omul luptă pentru a supraviețui, ca individ, ca specie! În acest context, divinul ,,Sfinte tare" este confiscat de puterea lumească și transformat de ea, invers ca la minunea din Cana, adică vinul se face apă, apă tare, apă dătătoare de speranțe utopice: puterea de a consuma, de a crea lux, de a progresa și a produce plăcere și mult divertisment, secătuind resursele naturale și umane până la epuizare.

Să nu... este o invitație de bun simț la resetarea mentalității absurde a omului emancipat și înstrăinat față de el însuși și revenire la discernământul specific omului hristic, teofor! ,,Sfinte tare" , adică atotputernicia, nu-i este proprie ființei create, ci doar Creatorului! El face regulile jocului, numai că, spre deosebire de ale noastre, ale Sale ne conferă libertate și sunt singurele care ne pot lua masca de pe chip!

Lanțul amintirilor s-a rupt! Nu mai știm cine suntem, dar e bine că suntem mascați la fel! Nu mai știm încotro mergem, dar câtă jovialitate în dansul nostru efemer! Ne-am înșelat: am renunțat la acel Să Nu divin... înlocuindu-l cu al nostru! Și, ar fi bine să greșesc, îmi e teamă că acesta e doar începutul!

Să nu... este și o invitație la post și la mai multă rugăciune, la tăcere și bună cuviință, la iubire și jertfă de sine, la bucurie și dreptate! Paradoxal, acest Să nu... este izvorul puterii și libertății noastre adevărate! Restul e o simplă și banală utopie mascată, de care râd până și curcile!

Dacă există dreptate, ea este doar în mâinile lui ,,Sfinte tare"!

Lasă un comentariu