Nu credeam că timpul vieții
Trece-n ritm așa grăbit,
Mă gândeam, mai într-o seară
Oare pentru ce-am trăit?
Timpul vieții ni se scurge
Precum apa dintr-o mână
La final, parcă ne frige
Gândul că suntem țărână!
Nu analizăm momentul
Facem totul doar în grabă
Însă trece-evenimentul
Și trăim, parcă, degeabă!
Iar apoi, când vremea-i dusă
Ne-ncearcă păreri de rău
Pentru orice vorbă spusă
Parcă ne-afundăm în “hău”.
Ne propunem o schimbare
Zilnic ne-o vedem în față
Precum raza orbitoare
Din fiece dimineață.
“E”- ul nostru ne tot spune
Că de azi să fim mai buni
Până soarele apune
Să n-aprindem alți “cărbuni”!
Dar când seara e aproape
Și-ntunericu-i grăbit
Grele sunt a noastre pleoape
Și noi iarăși am greșit!
Regretăm fiece clipă
Vrem s-o-ntoarcem înapoi
Aruncăm vina pe alții
Vinovați suntem doar NOI!
