VINOVĂȚIE NESPUSĂ

Nu credeam că timpul vieții

Trece-n ritm așa grăbit,

Mă gândeam, mai într-o seară

Oare pentru ce-am trăit?

 

Timpul vieții ni se scurge

Precum apa dintr-o mână

La final, parcă ne frige

Gândul că suntem țărână!

 

Nu analizăm momentul

Facem totul doar în grabă

Însă trece-evenimentul

Și trăim, parcă, degeabă!

 

Iar apoi, când vremea-i dusă

Ne-ncearcă păreri de rău

Pentru orice vorbă spusă

Parcă ne-afundăm în “hău”.

 

Ne propunem o schimbare

Zilnic ne-o vedem în față

Precum raza orbitoare

Din fiece dimineață.

 

“E”- ul nostru ne tot spune

Că de azi să fim mai buni

Până soarele apune

Să n-aprindem alți “cărbuni”!

 

Dar când seara e aproape

Și-ntunericu-i grăbit

Grele sunt a noastre pleoape

Și noi iarăși am greșit!

 

Regretăm fiece clipă

Vrem s-o-ntoarcem înapoi

Aruncăm vina pe alții

Vinovați suntem doar NOI!

 

Lasă un comentariu