Ce înseamnă bogăția? Ce înseamnă a fi bogat? Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva. Sunt, clar, întrebări retorice, dar gândul majorității fuge la bani, la mașină, la casă, în general la nivelul de trai susținut de bani mulți. Este foarte vizibil și palpabil faptul că trăim într-o societate clădită pe valori materiale, unde scara de valori morale dispare, pălește în umbra mașinii 4x4, a casei cu etaj și a unei genți care a costat cel puțin o treime din salariul minim pe economie. Deci, ce face românașul? Se duce în străinătate, muncește din greu, indiferent ce, și revine acasă, după un timp, ani buni, cu o mașină care stârnește admirația și invidia prietenilor, poartă trening și adidași de firmă, un costum care nu îi este neapărat comod, dar arată bine, iar telefonul lui/ei, clar, a depășit cu mult ceea ce avea el nevoie, dar, e de ultimă generație. Apoi, pleacă din nou, să câștige banii necesari terminării proiectelor începute. Veți spune că fiecare are dreptul să-și croiască un tipar propriu al timpului, numit viață, care ne-a fost dată. Foarte adevărat! Doar că, în toți anii în care a înghițit dorul de casă, în care a făcut sacrificii să construiască o casă în România, în care nu se știe cât va mai apuca să stea, pentru că anii au trecut și peste el și, oricum, încă mai are de făcut curtea, gardul și de mobilat restul de 3 camere, plus baia de la etajul casei, a simțit că trebuie să demonstreze ceva... cuiva. Undeva, pe drumul prin timpul care a trecut, a cam pierdut scopul plecării lui din țară, a obosit, nu-l mai bucură nici mașina care oricum se mai strică și, culmea, trebuie alimentată, nici acel telefon foarte scump care servește aceluiași scop ca și cel dinainte, mai ieftin, adică să poată vorbi și să se poată vedea cu copiii rămași în România, care, între timp, au crescut și i-au dăruit nepoți, iar pe casa care a construit-o până la un punct, deja scrie “De vânzare”
Nu avem de demonstrat nimic, nimănui, dar avem datoria sacră de a umple viața noastră și a celor din jurul nostru, nu de bani, ci de o stare sufletească de bine, de a folosi timpul care ne-a fost dat, cu înțelepciune, pentru noi, ca suflete.
E o boală numită “a avea”. Nu contează cât, doar să fie cât mai mult, nu contează cu ce preț.... doar să fie. Nu că trebuie..., dar să fie! Din păcate, valoarea, poziția socială, ierarhia în societatea românească depind și de ce mașină conduci și de câte camere are casa - care trebuie să fie neapărat într-un cartier select - de contul din bancă, la care se adaugă o imagine susținută cu îmbrăcăminte, bijuterii și atitudine de om bogat, superior. Oameni bogați există peste tot în lume. Diferența o face felul în care văd mulți dintre ei viața. Viața trebuie iubită, trăită frumos, cu bucurie și cumpătare. Mulți oameni bogați, și nu numai, au înțeles că cifra existentă în contul din bancă nu îi va vindeca și că viața e făcută din momente frumoase care, de cele mai multe ori, nu costă nimic, că timpul trece la fel de repede, indiferent cât de bogat sau sărac ești. Nimeni nu a putut cumpăra timp! Noi nu am înțeles că... vom pleca așa cum am venit, că în fața lui Dumnezeu suntem toți egali și ziua de mâine nu este promisă nimănui! Poate, dacă ne-am opri din clădit case mult prea mari față de nevoile noastre reale, pe care le vom umple cu snobism, în care nu vom mai avea timp să locuim și care, oricum, vor fi scoase la vânzare de copiii noștri, pentru că ei își doresc altceva, poate, dacă am înțelege că mașina e un mijloc de transport, nu un scop în viață, că haina trebuie să ne îmbrace corpul, nu să ne dezbrace de caracter, dacă vom munci pentru nevoile și bucuriile unei vieți trăite frumos și cu măsură, și am petrece mai mult timp cu oamenii pe care îi iubim și care ne bucură, am înțelege că “Nu în mult stă bunul, ci în bun stă multul”.
Mulți vor înțelege sărăcia bogăției lor! Vor înțelege, poate prea târziu, că, în viața asta, totul are preț, dar nu totul se poate cumpăra cu bani, că uneori moneda de schimb pentru bogăție materială se numește boală, tristețe, deșertăciune, singurătate și mult prea mult TIMP din viața noastră!
