Conscripțiile (recensămintele) confesionale, alături de cele fiscale (oficiale), constituie surse importante de informații pentru autorii monografiilor localităților ardelene.
Iată, de pildă, datele din Conscripția generalului Buccow, referitoare la satul Nandra. Pentru ca aceste date să fie cât mai relevante și mai corect interpretate, am ales, ca reper, încă cinci sate românești (sau majoritar românești), vecine cu satul Nandra: Fărău, Gâmbuț, Ațintiș, Cecălaca și Botez, trecute aici în ordinea descrescătoare a numărului de locuitori.
A treia conscripție importantă din Ardeal, cunoscută sub numele de Conscripția generalului Nic. Adolf Baron de Buccow, a fost făcută cu “scopul vădit și mărturisit ca Curtea din Viena să fie odată corect informată asupra numărului adevărat al românilor și despre progresele Unirii (e vorba de Unirea religioasă de la 1700, n. I.R.)”. Conscripția a fost publicată de dr. Virgil Ciobanu, care a dorit să arate, între altele, și “lupta dârză ce s-a dat, sat de sat, pentru credința ortodoxă.”2
Pe bună dreptate, Virgil Ciobanu scrie: “Fără a voi să ne atingem de simțul de dreptate și echitate al lui Klein și al lui Aron, autorii conscripțiunilor din 1733 și 1750, credem că suntem îndreptățiți a considera conscripțiunea de la 1760-1762 de mai corectă și mai nepărtinitoare, întâi pentru că le stătea la dispoziție tot aparatul administrativ, civil și militar, al doilea, pentru că era făcută de 3 funcționari superiori germani, un general și 2 consilieri deprinși a asculta și respecta ordinele de la Viena, și al treilea, pentru că aceștia nu aveau niciun interes deosebit nici pentru uniți, nici pentru ortodocși sau cel puțin pentru ortodocși cu siguranță nu.”3
În mod cert, recensământul lui Buccow este mult mai exact și mai obiectiv decât cele două recensăminte anterioare (din 1733 și 1750), pentru că, de pildă, “la 1750, după conscripția făcută de Aron, erau 533.657 români uniți și numai 4.065 de români ortodocși [13 uniți la 1 ortodox]. Cu 11 ani mai târziu, conscripția făcută de Buccow și de comisia aulică, mai sus pomenită, găsește 126.652 familii de ortodocși (neuniți) și un mic număr de uniți (25.164 familii)”, respectiv 1 unit la 5 ortodocși, ceea ce înseamnă că, la 1760, doar o cincime dintre românii ardeleni trecuseră la uniți! Este o dovadă clară, cum spune Virgil Ciobanu, că “statisticile de la 1733 și 1750 erau făcute cu prea mult zel pentru «unire».”4
Publicând această conscripție, mai spune autorul, “cred că fac un serviciu real. Ea poate să fie folositoare preoților și învățătorilor, cari ar dori să facă monografia satelor, cari se cuprind în ea.”
Iată că noi tocmai facem o monografie a unui sat din Transilvania, Nandra!
Toate localitățile sunt trecute cu numele lor maghiare, dar au menționate, în paranteză, și denumirile românești, pentru că, în general, conscripțiile erau făcute “pentru o comisiune compusă din ne-români și în majoritate din unguri”, conform realităților politico-sociale de atunci.
Analizând tabelul de mai sus, constatăm că Nandra avea cel mai mare număr de uniți și cel mai mic de neuniți, comparativ cu cele cinci sate, luate ca reper de analiză. Desigur, a contat mult la crearea acestei situații populația relativ mică a satului, dar și personalitatea preotului, capacitatea lui de convingere etc.
Mai observăm că în unele sate existau 2, 3 sau chiar 4 case parohiale, fără să știm câte erau unite și câte neunite, iar biserici unite existau doar în Nandra și în Cecălaca.
Suprafețele de fânaț și teren arabil, care se aflau în proprietatea bisericii, erau socotite, după moda vremii, în care de fân, respectiv în numărul găleților de semințe, necesare la semănat (pentru terenul arabil).
De asemenea, trebuie corect interpretate cifrele care indică numărul preoților. În localitățile în care numărul acestora era mai mare decât cel necesar, preoții aflați în exces puteau îndeplini rolul de cantori sau feți. Uneori, aceștia țineau și locul învățătorilor, fiind între puținii oameni din sat, care știau să scrie și să citească.
Tabelul de față (ca și zecile de tabele care vor exista în carte) este realizat de tânărul Andrei Dionisie Pol, pe jumătate năndrean (mama sa, Felicia Olimpia Iacob, este născută în Nandra).
1 Dr. Virgil Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din 1760-1762, în Anuarul Institutului de Istorie Națională, 1924-1925. Publicat de Alex. Lapedatu și Ioan Lupaș, profesori de istoria românilor, la Universitate. Membri ai Academiei Române, III, 1924-1925, Institutul de Arte Grafice “Ardealul”, 1926, p. 626.
2Ibidem, p. 617.
3Ibidem, p. 617.
4Ibidem, p. 618.
