CUM NE ÎMBOLNĂVEȘTE FRICA DE CORONAVIRUS?

Distribuie pe:

Dr. Mihai Daniel Neculcea, medic specialist psihiatru, studii complementare, sexologie și psihoterapie, experiență în telemedicină Geneva - Elveția.

După expunerea populației la o situație excepțională din punct de vedere medical și social, fiecare individ a încercat să se adapteze la noua situație de viață. În acest sens, s-au activat mecanisme de coping (de a face față) psihostresorilor.

Multe persoane au experimentat frica față de oamenii care tușesc sau strănută, evitarea zonelor aglomerate, îngrijorare, neliniște, nervozitate, neputință, furie, tristețe, deznădejde, probleme de somn sau de concentrare, însă au reușit să gestioneze emoțiile, redobândind echilibrul interior.

Pentru persoanele vulnerabile însă, pandemia indusă de COVID-19 a dus la apariția unei tulburări mentale noi sau la decompensarea unei tulburări vechi, ținute până atunci sub control. Vorbim de o mare varietate de tulburări psihice, de la tulburarea acută de stres, tulburarea de stres postraumatic, tulburarea de adaptare, fobia specifică de COVID-19 însoțită sau nu de atacuri de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea hipocondriacă, tulburarea depresivă, tulburarea delirantă și alte psihoze, tulburările legate de consumul de etanol și alte substanțe psihoactive, tulburările alimentare (mâncatul compulsiv). (…)

Fobia specifică de COVID-19 presupune frica importantă după expunerea la situații pe care individul le asociază cu risc de infectare cu coronavirus (spații interioare aglomerate sau contactul cu persoane potențial infectate). De aceea apar comportamente de evitare (care pot merge până la refuzul de părăsi locuința și de a mai veni în contact cu alții, inclusiv în scop sexual) sau persoana în cauză simte frică intensă când iese din casă.

Frica, evitarea sunt, desigur, exagerate în raport cu pericolul real și cu mijloacele de prevenție (masca de protecție, dezinfectarea mâinilor și distanțarea socială) și durează de cel puțin 6 luni. Drept urmare, funcționarea individului e afectată în plan social, familial și profesional (nu se poate concentra, evită contactul cu clienți sau colaboratori).

Compensator pot să apară comportamente de igienizare a corpului și suprafețelor (spălarea excesivă a mâinilor - ablutomanie) care consumă timp, pentru a scădea frica de infectare.

Tulburarea nosofobică (hipocondria) constă în preocuparea individului că ar fi deja infectat cu COVID-19, în absența unor simptome specifice sau în prezența unor simptome ușoare (secreții nazale, strănut, tuse, durere în gât). Persoana este extrem de atentă și se alarmează cu ușurință privitor la starea de sănătate. Are comportamente exagerate de verificare (își controlează pulsul, respirația, temperatura corporală, căutând semne specifice infecției cu coronavirus) sau de evitare (nu respectă programarea la medic, se teme de o potențială internare în spital). Unii pacienți solicită, în mod repetat, investigații (testare pentru COVID-19, radiografie toracică, CT toracic).

Când ajunge frica să ne îmbolnăvească?

În momentul în care, din cauza gândurilor, a emoțiilor și senzațiilor corporale negative și a comportamentelor nesănătoase, funcționarea noastră zilnică este afectată: social (izolare), familial (neglijarea treburilor casnice, a partenerului de viață și a copiilor), ocupațional (afectarea somnului, a atenției, a energiei, motivației).

Deși frica este o emoție obișnuită, adaptativă, care încearcă să ne protejeze de pericole, uneori ea degenerează în anxietate patologică. Atunci ea devine exagerată și își pierde rolul benefic în față stresului și pericolelor. Secreția excesivă și prelungită a hormonilor de stres (adrenalină, cortizol) va duce, în timp, la suferință și epuizare.

Cum gestionăm teama de coronavirus?

Prin informare, educație medicală și psihologică, reguli și măsuri comportamentale.

E important să ne informăm din surse sigure, dar să limităm expunerea la știri (maxim 60 minute pe zi, preferabil într-un moment fix al zilei, nu înainte de culcare). (…)

E important să evităm etichetarea greșită a persoanelor care strănută, tușesc sau sunt febrile/subfebrile, ca fiind infectate cu COVID-19. Aceste manifestări nu sunt specifice coronavirusului. Să ne ferim de stigmatizarea bolnavilor infectați cu COVID-19 (prin empatizare putem realiza cum ar fi dacă noi sau cineva drag ar fi infectat).

Medicamentele de inducere a somnului nu se administrează fără acordul medicului psihiatru. La baza tulburărilor de somn se pot ascunde afecțiuni neurologice, respiratorii, psihice care trebuie tratate corect.

Se recomandă să ne culcăm la aceeași oră în fiecare zi, să nu consumăm cafea, băuturi alcoolice, energizante după ora 16:00, să nu exagerăm cu aportul de lichide înainte de culcare, să evităm folosirea telefonului mobil înainte de somn.

Este indicat să nu renunțăm la activitățile plăcute: sportive, culturale, religioase, sociale, cumpărături, citit, cu respectarea măsurilor de prevenție. Introducerea tuturor în rutină zilnică oferă un sentiment de confort și siguranță, cu păstrarea unui ritm diurn.

Metodele de relaxare, meditație, mindfulness, tehnicile de respirație ajută la gestionarea efcientă a emoțiilor negative, a îngrijorărilor și preocupărilor aferente. În același sens, ajută yoga, terapia prin muzică, aromoterapia și exercițiile fizice.

Este benefic să fim solidari cu persoanele vulnerabile (vârstnici, persoane cu boli cronice sau defavorizate social). Rămânem conectați cu prietenii, familia și vecinii, ne ajutăm reciproc. (…)

Dacă în ciuda măsurilor amintite anterior, simțim că nu facem față stresului și avem nevoie de ajutor specializat, este bine să ne adresăm medicului de familie sau medicului psihiatru. Specialistul poate recomanda consiliere, psihoterapie sau tratament medicamentos. Consultația se poate realiza în siguranță, de la distanță. (memormed.ro)

 

Lasă un comentariu