UN PEDAGOG PE CARE SĂ-L NU-L UITĂM NICIODATĂ

Distribuie pe:

Cel despre care voi scrie mai jos s-a născut la 7 octombrie 1930, în satul Șopteriu din județul Bistrița-Năsăud. În familie erau mai muți frați și surori: Ioana, Elisabeta, Ana, Ștefan, Simion, Maria, Alexandru. După ce a terminat școala din satul său natal s-a înscris la Școala Normală din Reghin. A fost repartizat să predea matematică la o școală, apoi la Ideciu de Jos. În urma HCM nr. 809 din anul 1954, au luat ființă casele de copii, în locul orfelinatelor care existau mai înainte. Așa că a trebuit să renunțe la dăscălia de la Ideciu de Jos în favoarea celui de educator la Casa de Copii de la Miercurea Nirajului. Este vorba despre profesorul Vasile Cristurean, care a fost repartizat la această instituție. Pentru a primi așa cum se cuvine am fost trimis eu, împreună cu colegul meu Ian Puia la gara din această comună de către fostul director al Institutului, Vasile Pop. Cum am fi cunoscut un tânăr absolvent al Școlii Normale din Reghin, l-am întrebat pe cel care ne-a trimis. Vedeți că e un tânăr înalt și cu o valiză de lemn în mână. Ne-am deplasat în acel an, 1964, la gara din Miercurea Nirajului și am așteptat să sosească trenul mic. Când a coborât din vagon l-am întrebat dacă dumnealui este numit educator la Casa de Copii din această comună. L-am condus la această instituție și și-a luat postul în primire, cel de educator, conducând clasa a V-a și a VI-a. Așa a ajuns la Casa de Copii din Miercurea Nirajului, iar din anul 1959 și până în anul 1966 a fost directorul acestei importante instituții - “Casă cu suflete gingașe, lipsite de căldura părintească”, cum avea s-o numească autorul rândurilor de față. Din anul 1966 este luat la raionul de partid și rămâne până la desființarea regiunilor, în anul 1968. I s-a propus funcția de director adjunct la un liceu din Miercurea Ciuc, secretar adjunct la Sovata, dar le-a refuzat pe amândouă. A primit-o pe cea de director adjunct la Școala Generală nr. 8 din Târgu-Mureș, apoi a fost numit director la Școala Generală nr.16, din Târgu-Mureș. În toamna lui 1977 a fost deschisă Școala Generală nr. 17, la care a fost numit director și a predat până la vârsta de 62 de ani, când s-a pensionat și a fost rugat să mai predea până la vârsta de 70 de ani, cu ora.

A fost căsătorit timp de 65 de ani cu Ana Mănișor din Voiniceni, pe care a cunoscut-o la Miercurea Nirajului. În acest timp s-au născut cei doi copii, Sorin și Lia, din care Sorin a decedat acum doi ani.

În urmă cu aproape doi ani a fost lovit de o boală, care i-a adus sfârșitul, la sfârșitul lunii februarie 2021.

În cartea pe care o semnează, și care a apărut la Editura Nico în anul 2013, pe care mi-a dăruit-o cu următoarea dedicație: “Domnului Marin Căldărariu, primul meu elev, pe care l-am cunoscut în perioada apostolatului”. Aceasta se numește: “Așa am trecut prin vremuri”, în care autorul își descrie viața sa de-a lungul anilor.

Așadar, cei care am crescut la Casa de Copii din Miercurea Nirajului, care l-au cunoscut să-și aducă aminte de acest dascăl.

Lasă un comentariu