“VIOARA M-A ALES PE MINE”... INTERLOCUTOR: CONCERTMAESTRA ROXANA OPREA

- Îmi pare bine să vă revăd. V-aș ruga să ne spuneți câteva cuvinte despre dvs.

- M-am născut la Târgu-Mureș, într-o familie care lucrează în domeniul aviației: mama este meteorolog și tata pilot. Faptul că am ajuns ca la vârsta de 7 ani să îmbrațișez muzica a fost o întâmplare fericită, pe care o datorez părinților mei: ei au fost cei care au conștientizat că îmi plăcea foarte mult să cânt și că s-ar putea să am un talent pentru asta. Am absolvit Liceul de Artă în anul 2004, după ce am studiat vioara cu profesorii Szekely Levente, Olah Maria, Fodor Sandor și Valeriu Maior. În același an am început studiile de licență la București, la Universitatea Națională de Muzică, unde am finalizat și masteratul în anul 2010, la clasa profesorilor Ioana Croitoru și Gabriel Croitoru.

- Sunteți o muziciană talentată și o violonistă foarte apreciată. Cum de ați ales acest instrument delicat? Ați avut vreun model în viață?

- Vioara m-a ales pe mine, a fost tot o întâmplare fericită! Întotdeauna mi-a plăcut să cânt, însă pasiunea pentru muzică în adevăratul sens al cuvântului a venit mai târziu, pe la vârsta de 14 ani, când am conștientizat că muzica este un limbaj pe care nu toți oamenii îl descifrează, chiar dacă mulți îl iubesc. M-a ajutat și o carte pe care am primit-o în dar: “Vioara și Maeștrii ei de la origini până azi”, scrisă de Ion Sârbu. Această enciclopedie a celor mai faimoși violoniști ai tuturor timpurilor a fost pentru mine o importantă sursă de informare și inspirație.

- Am văzut în CV-ul dumneavoastră că ați condus timp de 4 ani, începând cu 2007, cvartetul ,,Anima”. Cum a luat ființă acest cvartet?

- Cvartetul a fost ideea colegului meu violoncelist, Octavian Lup. Noi ne întâlneam la repetițiile de orchestră în Conservator și, natural, a apărut gândul de a cânta într-un cvartet împreună. Au fost 4 ani intenși, de care îmi amintesc și acum cu bucurie. Cred că doar atunci am descoperit cu adevărat frumusețea muzicii de cameră.

- O mare onoare pentru dumneavoastră cred că a fost intrarea în Orchestra Română de Tineret și faptul că ați devenit concertmaestră. Cum s-a ivit această extraordinară oportunitate?

- Într-adevăr, Orchestra Română de Tineret a fost o șansă pentru mine, la fel ca și pentru toți tinerii muzicieni din România care au participat în proiectele sale. Acest lucru îl datorez tot cvartetului: la un examen de muzică de cameră, inițiatorul orchestrei, violoncelistul Marin Cazacu ne-a auzit și apoi ne-a invitat să participăm la primul proiect, în august 2008. Au urmat ani de muncă și repetiții, încununați cu succese pe scenele din Viena, Berlin, Roma și multe altele.

- Ce a însemnat pentru dumneavoastră faptul că ați fost invitată să participați, în vara anului 2012, la un concert dirijat de Konrad von Abel, asistent al marelui dirijor Sergiu Celibidache?

- Pe Sergiu Celibidache l-am descoperit la vârsta de 19 ani. Până atunci ascultasem multă muzică, dar cred că abia apoi am început să “aud” cu adevărat. Desigur, m-a onorat foarte mult această invitație și am fost extrem de fericită ca ulterior să pot colabora cu Konrad von Abel și pe scena târgumureșeană.

- Cum a fost pentru dvs. revenirea în orașul natal Târgu-Mureș și, implicit, în orchestra Filarmonicii de Stat, unde ați devenit, de asemenea, concertmaestră?

- Nu am simțit-o ca pe o revenire pentru că niciodată nu am perceput-o cu adevărat ca pe o plecare sau separare. Este un sentiment deosebit acela de a împărți scena cu cei pe care mai demult îi vedeai doar din perspectiva publicului. Petrecem multe ore în fiecare zi împreună, este imposibil să nu simți la un moment dat că ai o “a doua” familie.

- Ce simțiți atunci când începeți să interpretați piesele în fața publicului meloman?

- Înaintea începerii concertului mă ocup mereu cu o mulțime de lucruri. Însă de îndată ce începe concertul simt un soi de eliberare a sinelui și tot spațiul rămas este cucerit de muzică.

- Cum a fost reîntâlnirea cu publicul din Târgu-Mureș în acest început de an, după o lungă perioadă în care acesta nu a putut avea acces la concerte din cauza restricțiilor impuse? Ce sentiment ați avut?

- Am simțit o bucurie imensă, însă ce m-a emoționat cel mai mult a fost căldura cu care ne-a primit publicul după atâta timp.

- Ce iubiți cel mai mult la profesia dvs.?

- Dorința de a rezona cu cel de lângă tine, muzica nu se poate întâmpla decât ,,împreună”.

- Ați muncit mult și aveți o carieră frumoasă în față. Care este secretul dumneavoastră, având în vedere profesionalismul, ambiția, tenacitatea și dragostea pentru muzică?

- Nu cred că este vorba de vreun secret, ci de multă muncă, precum ați spus, și, bineînțeles, pasiune. Am avut norocul de a primi această importantă lecție de la părinții mei, în copilărie.

- Ce alte pasiuni mai aveți în afară de muzică?

- Am o mare pasiune pentru tot ceea ce ține de istoria și arta parfumeriei.

- Ce proiecte de viitor aveți?

- Chiar și în acest an atât de greu pentru toată lumea, Filarmonica și-a propus realizarea unor frumoase concerte pe care eu sper să le putem duce la bun sfârșit. Ca să amintesc doar câteva: în luna aprilie se vor desfășura celebrele concerte cu muzică de film, în luna mai va avea loc Festivalul “Zilele Muzicale Târgumureșene”, unde vom avea artiști invitați atât din țară, cât și de peste hotare, iar în luna iulie vom încheia stagiunea în acorduri de muzică sud-americană! Detalii despre evenimentele noastre se pot găsi pe site-ul oficial al Filarmonicii și pe pagina de Facebook.

- Recent am sărbătorit 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii. Ce semnificație are pentru dumneavoastră această frumoasă și specială zi?

- Pe de-o parte, această zi îmi amintește de bucuria cu care ofeream flori mamei, bunicilor și doamnelor profesoare, când eram copil. Însă și mai mult acum o simt ca pe o recunoaștere a zbaterii cu care femeile din întreaga lume se confruntă zi de zi pentru a fi apreciate și susținute.

- Vă mulțumesc mult pentru interviu și vă doresc mult succes în cariera muzicală!

- Vă mulțumesc și eu!

 

Lasă un comentariu