Predicile lui Petru Maior veneau, în primul rând, din partea unui autor ce întrecea, în cultură și forță stilistică proprie, pe toți înaintașii săi în ogorul omileticii românești. Pentru demonstrarea talentului oratoric al lui Petru Maior, Netea aduce spre exemplificare mai multe predici ale cărturarului, dintre care una ar fi predica la Patima cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. În această predică, teologul Maior descrie pe larg patimile Mântuitorului Iisus Hristos, arată rostul acestora în iconomia mântuirii neamului omenesc, prezintă starea de păcătoșenie umană. Petru Maior predica avântat, iluminat, aspru. Cuvântul se împletea cu ideea în puternică armonie, ritmul este energic, tonul tare, atitudinea categorică. Avea și calități fizice care aduceau glasului său un adaos de sugestie, de autoritate. Barițiu, al cărui bunic ascultase predicile oratorului de la Reghin, vorbește cu mult elan despre “căutătura sa impunătoare”, despre frumusețea bărbătească a cuviosului protopop. Tirada începea întâi liniștită, cu ton de povestire domoală, pentru a irumpe apoi - cum spune Netea - în perioade suculente și nervoase, ca în evocarea prăbușirii lui Nabucodonosor, cuprinsă în Predica din Duminica Vameșului și a Fariseului. Puternic și sugestiv, bogat în imagini și nuanțe poetice, se arată Maior în evocarea înaltelor priveliști cosmice: prealuminosul soare, luna, preafrumoasele stele, aerul, apa mării etc. O profundă religiozitate se deslușește, astfel, din aceste predici. De altfel, aceasta, întocmai ca și viața neprihănită și un înalt spirit al datoriei, constituie, din punct de vedere moral, însușirile unui perfect orator bisericesc. Niciuna dintre acestea nu i-au lipsit protopopului de la Reghin. În prefața “Predicilor”, Maior aduce și câteva indicații pentru preoții cei nevoiți a le primi. Îndeamnă, în primul rând, la “zicerea pe de rost”. A lămurit și termenul de “predică”, latinistul luând poziție împotriva cuvântului celui cu înțeles străin. Din toate cele prezentate aici, reiese profundul spirit religios călăuzitor al predicilor lui Petru Maior și, totodată, nivelul intelectual al activității sale omiletice. Vasile Netea spune că peste opera protopopului de la Reghin s-a așternut, astfel, cenușa flăcărilor ce au ars de la 1821 încoace. În adânc de veac, jarul își păstrează însă întreaga fierbințeală. În Predici, mai mult decât în alte opere ale sale. Lângă amvonul lui Petru Maior se poate sta și astăzi, cu interes și emoție.
Vasile Netea se referă la Petru Maior și în “Memoriile” sale, unde îl amintește pe teologul cărturar, de nenumărate ori, aducându-i cuvinte de laudă și de profundă apreciere. Spre exemplu, când vorbește de orașul Reghin, Netea spune că acesta este “orașul cunoscut pe plan cultural, îndeosebi ca orașul lui Petru Maior”.
Iată, așadar, acestea sunt cuvintele memorabile pe care istoricul și cărturarul Vasile Netea, cel născut în Deda, pe Valea Mureșului Superior, le dedică marelui teolog și cărturar Petru Maior, care a activat o bună perioadă de timp pe aceste meleaguri ale Reghinului. Un mare orator, Vasile Netea, vorbește despre arta oratorică a ilustrului și distinsului cărturar Petru Maior. Aceste două figuri emblematice ale culturii românești, Vasile Netea și Petru Maior, se înscriu în acea mare galerie de mari bărbați ai neamului românesc, luptători și apărători ai drepturilor poporului român.
(Sfârșit)
