Românilor care, din spirit de solidaritate, din neștiință, dar cu bună credință, au dorit să sărbătorească, la 15 martie 2021, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni, le recomand să nu omită semnificația acestui eveniment indisolubil legat de Revoluția din 1848-1849 din Ungaria.
În cadrul acesteia, revoluționarii pașoptiști din Ungaria au adoptat o Proclamație care cuprindea 12 revendicări, ultima privind Unirea Transilvaniei cu Ungaria. Pe baza acestui punct revendicativ, a fost declanșat un adevărat masacru în Transilvania, în care au fost uciși circa 40.000 de români. Aveau o singură vină, nu acceptau să facă parte din regimul asupritor, opresiv, oferit de aristocrația maghiară. Între acești 40.000 de români, eroi, omorâți la comanda nobilimii ungurești și secuiești, sunt incluși: 4 prefecți (unul din județul Mureș - prefectul Constantin Romanu-Vivu), alți 10 tribuni, 100 de centurioni căzuți în lupte, 100 de preoți și protopopi spânzurați, 300 de sate arse, restul românilor pieriți, tăiați, împușcați, spânzurați, căzuți în lupte...
Dacă anii revoluționari 1848-1849 pot fi considerați o “primăvară a popoarelor”, pentru românii din Transilvania au reprezentat o lungă iarnă însângerată, din care românii au ieșit doar printr-un război revoluționar purtat împotriva asupritorilor lor de veacuri.
La 1848, revoluționarul maghiar Kossuth Lajos, pornind de la ideea unei supremații maghiare, nu a vrut să le fie acordate drepturi egale și românilor. Kossuth a declarat că “În Ungaria nouă poate exista numai o singură națiune politică - cea maghiară. Popoarele nemaghiare sunt naționalități care se pot bucura de toată egalitatea în fața legii și un anumit grad de autonomie în religie și învățământ, dar nu vor putea deveni niciodată națiune politică, întrucât aceasta ar putea să destrame integritatea teritorială a Ungariei”. Ce credeți oare că a determinat marea adunare de la Blaj și acțiunile revoluționare ale crăișorului munților, Avram Iancu, care i-a chemat pe moți, pe românii transilvăneni la luptă: “No, gata, no, hai!”, cu toate implicațiile și semnificațiile sale extraordinare pentru națiunea română?
Dieta de la Cluj a proclamat atunci unirea Transilvaniei cu Ungaria, fapt care i-a nemulțumit deopotrivă pe români și pe sași, dar și o parte a maghiarilor. Însuși poetul Petõfi Sándor se ridicase împotriva hotărârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia s-au aflat, din 300 reprezentanți, numai 3 români și 24 de sași. După această decizie, a început în Transilvania prigoana antiromânească, iar cine protesta împotriva “unirii” impuse cu de-a sila era arestat, bătut și chiar spânzurat. Adevărate masacre pentru vina de a fi român și a nu fi de acord cu oprimarea și asupritorii...
UDMR a încercat din răsputeri să transforme, printr-un proiect legislativ, această zi într-o sărbătoare națională a României. Ca parlamentar, am reușit să coalizez majoritatea necesară a voturilor pentru a respinge acest demers sfidător. Nu avem dreptul de a uita vreodată, nici ignora ce s-a întâmplat la 15 martie 1848, când, odată cu revoluția pașoptistă din Ungaria, a început prigoana antiromânească, prin omoruri, schingiuiri, asuprire, batjocură și umilirea românilor transilvăneni.
Suntem în Postul Paștelui, iertăm, dar nu uităm!
