* “Postul” ne face asemenea îngerilor; ne face să locuim cu drepții lui Dumnezeu; ne înțelepțește viața. Pentru ca postul să fie bine primit și vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit și bine plăcut lui Dumnezeu. Iar “postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul slab”. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce nu mănâncă, fiindcă Dumnezeu L-a primit.
“Cine ești tu, ca să judeci, deci, pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea”. (Romani 13-14).
Lipsa acestora este adevăratul post. În ele stă postul cel bun. Prin post, Profetul Ilie a închis cerul trei ani și șase luni. Ilie, când a văzut că oamenii, din pricina belșugului, se desfrânează, i-a făcut, prin foamete, să postească fără voia lor. Așa a stăvilit păcatul, care deja se răspândise peste măsură. Deci, “prin post, Ilie a oprit înaintarea răului, ca un medic care folosește focul sau cuțitul pentru rănile trupului”.
***
* “Postul pune rânduială în popor, adoarme strigătul rău, alungă cearta, aduce la tăcere faptele rele, gonește din popor dezmățul, cântecele desfrânate, dansurile deșuchiate, râsetele dezmățate, potolește strigătele nefirești ale tineretului. Dacă poporul ar posti, ar domni pacea adâncă în lume; nu s-ar mai răscula popoare unele asupra altora; nu s-ar mai bate armatele între ele; nu s-ar mai făuri arme ucigătoare, nu s-ar mai construi tribunale, n-ar mai avea cine să locuiască închisorile, pădurile și casele n-ar mai avea hoți, orașele denunțători, iar mările pirați. Postul ne învață să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, dar și să izgonească iubirea de arginți, lăcomia, precum și de orice păcat. Dacă aceste păcate nu ar fi, am duce o viață în pace deplină, de netulburare sufletească și de teama morții războaielor dintre popoare.
***
* “Postul păzește pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este, pentru femei, podoaba cea mai potrivită; este frâu pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul și garanția căsniciei, păzitorul fecioriei. În timpul postului bun, demonii nu îndrăznesc să se apropie de noi, fiindcă, îngerii, păzitorii vieții noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-și curăță sufletul prin post”. Pentru toate acestea, spuse mai sus, “nu insulta postul”, socotindu-l nevrednic a sta la masă cu tine, “nu-l alunga cu necinstea din casa ta, ca nu cumva, mai târziu, postul să te pedepsească înaintea lui Dumnezeu”.
SF. Simeon Noul Teologul (949-1022), călugăr și poet creștin bizantin: “Postul, acest doctor al sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuși și-l învață să-și amintească de păcatele și lipsurile sale”.
P.S. Părintele cărturar Nicolae Steinhardt Delarohia spunea: “Nu se poate post fără iertare”. În acest sens, să avem curajul să ne cerem iertare unul de la celălalt, după cum, și eu, acum, îmi cer iertare dacă prin ceea ce gândesc și scriu am adus supărare frățiilor voastre”. “Post cu folos”!
