Timpul Postului Mare este un dar oferit nouă de către Biserică. Fie că trăim în lume sau într-o mănăstire, perioada de rugăciune, post și pocăință este folositoare tuturor celor care doresc să intre în Sfânta și Strălucita Sărbătoare a Paștilor. În acest sezon liturgic, creștinul care postește îmbracă deja pe Hristos, pentru a participa încă și mai deplin la pătimirile Sale și a ieși împreună cu El din mormânt, biruitor asupra răului și a morții.
În timp ce începem călătoria postului, noi suntem făcuți conștienți, prin Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Cretanul și prin ciclul slujbelor religioase, că păcatul și moartea ne-au îndepărtat de Dumnezeu și pe unul față de altul. De asemenea, în timpul acestor zile de introspecție, ni se dă vestea bună că, prin biruința Crucii, iertarea și bucuria sunt daruri oferite lumii de către “Domnul slavei răstignit” (cf. I Cor. 2, 8).
Temeiul însuși al Postului Mare este postul lui Hristos în pustie, în timpul celor 40 de zile care au urmat Botezului. Acceptând să fie ispitit și să lupte cu diavolul în umanitatea Sa, Iisus a dat creștinilor modelul luptei lor împotriva puterilor răului și le-a oferit drept arme postul și rugăciunea (cf. Mc. 9, 29). Cu ajutorul acestor arme putem birui cele trei păcate de căpetenie: lăcomia, desfrânarea și mândria prin care diavolul desfigurează ființa creștinului.
Postul Mare este socotit de către Sfântul Grigorie de Nazianz și de către autorii Triodului drept pregătire în vederea morții împreună cu Hristos și a învierii noastre sufletești prin săvârșirea binelui. Deși este o perioadă de asceză, de nevoință și de abstinență, acest Post este un “rai duhovnicesc”, în care ne desfătăm de alese delicii dumnezeiești și ne învrednicim de primenire duhovnicească.
Biserica ne cheamă să înțelegem Postul Mare ca o reîntoarcere la lupta ascetică obișnuită, o luptă care ne eliberează de moartea și stricăciunea creației căzute. Deci, noi care ne-am îmbrăcat în Hristos prin Sfântul Botez (cf. Gal. 3, 27), devenind ostași ai lui Hristos, trebuie să folosim cu înțelepciune aceste zile pentru a ne reîntoarce la războiul spiritual. Numai angajați în această bătălie vom fi capabili să priveghem, în timp ce așteptăm a doua și slăvita venire a Domnului.
Conștienți de noblețea creștină, noi trebuie să ne purificăm de zgura patimilor, pentru a recâștiga frumusețea baptismală, pierdută prin păcat. Omul care postește rupe cercul infernal al dialecticii poftei și plăcerii, al foamei și săturării, îndreptându-și dorința spre contemplarea realităților cerești. Aceasta îl ajută să umble “întru înnoirea vieții” (cf. Rom. 6, 4), trăind ca “fiu al învierii” (cf. Lc. 20, 36).
Postul cu folos duhovnicesc și plăcut lui Dumnezeu este cel în timpul căruia postim nu numai cu gura, ci și cu toate simțurile, stăpânindu-ne ochii, urechile, limba, mersul, râsul etc. Asceza Postului Mare are drept scop de a-i învăța pe credincioși să postească de lume și să se elibereze de toate grijile pământești. Numai un post integral realizează curățirea inimii noastre și o pregătește pentru vizita Mirelui ceresc la sfârșitul Postului Mare.
