BRONȘITA, TUTUNUL ȘI STRĂINII

De când cu pandemia, fel de fel de comentatori, cu cerul gurii “aurit” de prostie și incompetență, își dau cu părerea despre sistemul sanitar din România. După ei, politicienii, președintele României, medicii, personalul medical, toți sunt niște impostori. Din fericire sunt și aspecte pe care merită să le facem cunoscute, mai ales atunci când suntem martori la asemenea realități. De pildă, am fost programat pentru data de 17 martie, ora 8, la un control, după o internare, în luna septembrie 2020, la Spitalul de Pneumologie din Târgu-Mureș, la dr. Alexandra Comes, medicul care m-a salvat de Covid. Noaptea a nins, drumul de acasă a fost destul de dificil, așa că am ajuns la ora 8 și 15 minute. “Nu-i nimic, în mod sigur vor întârzia și doctorii”, mi-am spus căutând un loc de parcare. Culmea corectitudinii, după ce m-am prezentat la poartă, în cinci minute a coborât o tânără simpatică, medic rezident sau asistent, care m-a condus în holul clinicii, unde, un medic tânăr mi-a notat datele din buletin și m-a invitat să aștept pe un scaun. Între timp au venit și alți pacienți, toți au fost tratați rapid și cu amabilitate. Venise și o femeie, după port din neamul gaborilor, tratată și dânsa cu multă amabilitate. Măi, frate: “Ceva s-a schimbat în sistemul medical din Târgu-Mureș, prea multă amabilitate, toată lumea zâmbește...”! Mi-am spus din nou. Ești programat la o anumită dată și oră, te prezinți fără să stai la cozi, neliniștit și stresat, personalul medical este prezent la datorie înainte de ora 8, totul în jur este extrem de curat, la toaletă, pe hol, chiar dacă spitalul are o vechime considerabilă și, pentru eliminarea microbilor, ar trebui ras de pe fața pământului. Sincer, nu mă așteptam la asemenea atmosferă în spitalul de TBC, unde, de regulă, intri cu rețineri, să nu spun groază, doar atunci când ești obligat. După ce am fost condus într-un cabinet la un aparat pentru Spirometrie, o doamnă medic sau asistent m-a întrebat, după procedură, dacă fumez și de cât timp fumez? I-am răspuns că din armată, de peste 40 de ani. La care, doamna mi-a spus: “Nene, dacă nu te lași de fumat, în curând vei umbla cu puful după dumneata. Să știi că nu-i glumă!”

Vorbele doamnei m-au cam speriat, iar după ce am fost consultat de doamna doctor, mi s-a confirmat într-adevăr o bronșită, nu din cauza Covidului, ci din cauza fumatului. Mi s-a prescris un tratament pentru o perioadă îndelungată. În redacție m-am dus la o colegă, o femeie deșteaptă, jurnalistă cu multă școală, de pe vremea când în universitățile din România se intra pe ușa din față și am rugat-o să-mi citească de pe un pachet de țigări numele producătorului, scris, undeva la partea inferioară a pachetului, cu litere mici, abia descifrabile. Aflu că țigările care îmi otrăvesc pieptul sunt produse sub licența unei renumite firme elvețiene, fabricate în UE și distribuite de o firmă din Otopeni - România. Să-mi fie iertată expresia, dar mi s-a luminat mintea și am exclmat: “Ileana, suntem doi fumători înrăiți, dar să știi că noi și alte milioane de români, după cum rezultă din acest anunț, susținem economia Elveției. În plus ne mai și otrăvim cu niște țigări, probabil, fabricate din deșeurile de tutun rămase de la țigările capitaliștilor”. Doamna m-a privit zâmbind și a dat din cap. Am stat și m-am gândit, oare cine să fie vinovat de această prostie omenească?! Plătesc unor firme străine să mă îmbolnăvesc.

Doamne, suntem furați și cu niște țigări! Nu mă pot abține să nu comentez fenomenul.

Imediat după “revoluția furată”, rând pe rând, fabricile de țigări din România au fost lichidate, au dispărut de pe piață renumitele țigări Snagov, Carpați, Mărășești, Naționale etc. etc. În locul lor au apărut țigări străine, sub diferite denumiri, la aceleași prețuri. Uneori mi-e dor de aroma sănătoasă după o țigară Snagov românească, obținută din tutun românesc. Dar mi s-a furat și această plăcere, să nu-i spun viciu. Culmea ironiei, odată cu distrugerea fabricilor românești a dispărut și cultura tutunului, implicit o sursă de venit pentru agricultorii români, alături de alte plante tehnice. De la ing. Silvia Jude - șef Serviciu la DAJ Mureș, am aflat că anul trecut, în județul Mureș, s-au cultivat cu tutun doar 78 de hectare. Producția medie la hectar a fost de 1.500 kg. Toată producția a fost achiziționată de o firmă din Zimnicea, care a cumpărat tutun pentru o firmă din Italia. O firmă din Ungaria a încheiat contracte favorabile cu agricultorii mureșeni, acordându-le și un bonus substanțial. Mai sunt interesate de materia primă, tutun din Mureș, firme din Grecia. În județ s-a cultivat tutun în zona Luduș, Sărmaș, Râciu, Dumbrăvioare, Ernei.

Noi nu ne vindem țara, o dăm la preț redus prin materia primă livrată unor firme care procesează tutunul și înzecesc prețul de achiziții, prin țigări. Încă o dovadă de șarlatanie, să-mi fie cu iertare, fiindcă mai sunt mulți confrați care consideră jignitoare afirmația că românii sunt fraieri și risipitori.

Ar fi extrem de interesant dacă primul ministru, finanțist de meserie, ne poate răspunde ce pierdere de miliarde de euro înregistrează România numai prin distrugerea indigenă a industriei tutunului. Dacă mă las de fumat, o fac nu din cauza bronșitei, ci datorită faptului că banii mei ajung în vistieria unor companii străine, mai pe ales că achit o taxă pe viciu unor străini. De bronșită ne tratează medicii din România, dar de jaful companiilor străine,

cine ne salvează...

 

 

Lasă un comentariu