FILE DE ISTORIE LOCALĂ (VII) URME ARHEOLOGICE ÎN NANDRA

Distribuie pe:

Cel mai norocos sat din comuna Bichiș, sub aspectul vestigiilor descoperite, este Ozdul. Primul care a atras atenția asupra lor a fost scriitorul Horváth István, în monografia sa sociografică, ajunsă la mai multe ediții, între care o amintesc pe cea mai recentă: Magyarózdi toronyalja. Írói falurajz egy erélyi magyar faluról, Pallas-Akademia Könyvkiadó, Csíkszereada, 2008.

Scriitorul (născut la Ozd) l-a sesizat, la vremea respectivă, pe istoricul arheolog Constantin Daicoviciu, în legătură cu descoperirile din satul natal, despre care tractorișii din localitate, care arau, spuneau că “uneori așa pocnesc vasele ceramice, încât se aud mai tare decât motorul tractorului” (Ibidem, p. 16). La Ozd s-au găsit: un topor din piatră din epoca neolitică, ulcioare de lut, fusaiole, descoperite de copii în hotarul satului, monede daco-celtice, fragmente ceramice dacice, din faza clasică, vârfuri de lance, cuțite, săgeți din bronz, mărgeluțe, spirale din bronz, monede romane etc., multe dinte acestea aflându-se în necropola cu cele 16 morminte.

Așadar, Ozdul a devenit vestit prin necropola formată din 16 morminte de înhumație din epoca sciților, din care 14 au fost studiate în anii 1965-1968, iar două, descoperite în 1938-1939, au fost distruse. Aceste morminte conțin oase de ofrandă de carne. Cele mai multe oase provin de la specia ovină (47,8%), apoi bovină (42,1%), numai în două morminte găsindu-se oase de animal sălbatic. De asemenea, e interesant că nu s-au găsit oase de porc sau de cabaline. (P. Georoceanu; M. Georoceanu; C. Lisovschi-Cheleșanu, Observațiuni faunistice asupra mormintelor scitice din necropola de la Ozd, în Acta Musei Napocensis, XIII, 1976, p. 52).

În Bichiș s-a descoperit un nucleu din silex, din epoca eneolitică, iar în Gâmbuț nu s-a găsit încă nimic.

Și urmele arheologice din Nandra sunt puține. Așa cum spunea arheologul Valeriu Lazăr, cercetarea arheologică dintre anii 1950-1996 “s-a concretizat prin numeroase periegheze de teren (Acățari, Archita, Band, Bogata, Ghindari, Nandra, Panet”) (Cf. Valeriu Lazăr, Antichități ale județului Mureș, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 1998, p. 15). Din păcate, nu s-au făcut aici investigații (sondaje, săpături) și nici nu au fost valorificate descoperiri întâmplătoare, cum a fost cazul altor localități. Din aceeași carte aflăm că în Nandra s-au găsit urme din prima etapă a fierului (Hallstatt) (Ibidem, p. 58), (despre care nu știm unde se păstrează), după cum în Ațintiș s-au descoperit urme romane și prefeudale, iar în Iștihaza obiecte din epoca bronzului etc.

Aici s-au descoperit “cești cu toarta supraînălțată, cu butoane sau muchii, prescitice, din cultura Noua”, după cum scrie arheologul Valeriu Lazăr, în volumul Repertoriul arheologic al Județului Mureș, Casa de Editură “Mureș”, Târgu-Mureș, 1995, p. 78. Tot aici se dau și referințele din lucrări și studii de specialitate, care trebuie obligatoriu amintite: I. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, în Bericht der Römisch-Germanischen Kommision (BRGK), Frankfurt/M., 1932, p. 117, n. 481; K. Horedt, Cercetări arheologice din regiunea Hoghiz-Ugra și Teiuș, în Materiale arheologice privind istoria veche a RPR, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1953, p. 806-809; T. Soroceanu, în Acta Musei Napocensis, IX, 1972, p. 499, nr. 30; Adrian C. Florescu, Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România, în Cultură și civilizație la Dunărea de Jos, Călărași, IX, 1991, p. 84, nr. 302, fig. 171/4; I. Andrițoiu; V. Vasiliev, Câteva considerații privind cultura Noua în Transilvania, în Apulum, Alba Iulia, nr. 27-30, 1992, p. 141, nr. 104.

Arheologul Adrian C. Florescu, în studiul amintit mai sus, spune că “în raza satului [Nandra], fără alte precizări referitoare la data și împrejurările descoperirii, s-a semnalat întâmplător, prin 1890, o ceașcă cu două torți supraînălțate, prevăzute cu creastă (fig. 171/4), indiciul unei eventuale necropole pe locul respectiv.” (Adrian C. Florescu, art. cit., p. 84).

Vorbind despre aceste cești descoperite și în Nandra, K. Horedt scria: “Îndeosebi, ceștile cu toartă supraînălțată și purtând butoane sau muchii au o formă caracteristică și larg răspândită în Transilvania, întinzându-se spre nord chiar și peste Carpați. Găsite izolate și întregi, ele aparțin probabil unor inventare funerare, fără însă să putem preciza dacă ele reprezintă un grup independent sau dacă ele se leagă de o anumită civilizație dinainte cunoscută. Roska și Tackenberg (arheologi, n. I.R.) au datat aceste vase în epoca scitică. Mai târziu, Roska a revenit asupra acestei încadrări, datându-le în perioada prescitică, întocmai ca Nestor, care a schițat primul caracteristicile acestui grup. Pentru această datare se pronunță și Sulimirski, care a urmărit răspândirea lor în Nordul Carpaților.” (K. Horedt, Cercetări arheologice din regiunea Hoghiz-Ugra și Teiuș, în Materiale arheologice privind istoria veche a RPR, vol. I, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1953, p. 806).

Vasul cu torți supraînălțate, descoperit la Nandra, datând din perioada presciților, se păstrează la Muzeul de Istorie din Aiud, având nr. de inventar 3157.

Episodul următor: Năndrenii și răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan

Lasă un comentariu