“Până în 2050, se așteaptă ca populația globală să ajungă la 10 miliarde de oameni. Pentru a hrăni populația în creștere, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) prezice că industria agricolă va trebuie să producă cu 70% mai multă hrană, fără a crește suprafața terenurilor agricole. Asta înseamnă aproximativ cu un miliard de tone mai mult grâu, orez și alte cereale și cu 200 de milioane mai multe tone de animale pe an, pe aceeași suprafață agricolă”.
Cererea de produse agricole și în prezent este în creștere, mai ales în zone ale globului subdezvoltate din Africa, Asia, America Latină, unde milioane de oameni suferă de foame. Nevoia de alimente este tot mai mare datorită populației în creștere, în timp ce producțiile agricole scad din cauza secetei, a lucrării pământului în condiții rudimentare și a schimbării mediului datorită poluării, a creșterii temperaturii și a fenomenelor climatice precum furtunile de zăpadă care au apărut în zonele unde nu a nins niciodată de sute de ani, cum s-a întâmplat recent.
Drept urmare, în ultimi ani, criza alimentară se agravează în multe țări și regiuni ale globului. Raportul global cu privire la Criza Alimentară, al FAO, evidențiază situația de ansamblu a amplorii și severității a lipsei acute de alimente și a malnutriției în 51 de țări și teritorii, în primul rând în 26 de zone aflate într-o situație critică, deci trebuie ajutate să poată asigura hrana populației. Pentru a putea implementa o strategie pe termen lung, Uniunea Europeană susține măsurile de a îmbunătăți siguranța alimentelor și a nutriției și a agriculturii mai performante în 60 de țări partenere. Ca urmare, a oferit fonduri în valoare de aproximativ 8,5 miliarde de euro între anii 2014-2020. Numai în 2014, Uniunea Europeană a contribuit cu peste un miliard de euro, pentru a ameliora criza majoră de foamete.
Previziunile specialiștilor se adeveresc în privința crizei alimentare, care este amplificată de actuala epidemie de coronavirus, mai ales în urma falimentării unor firme producătoare de alimente din cauza lipsei banilor. “În America Latină și în Caraibe, pentru al treilea an consecutiv, foametea a devenit o problemă gravă, care afectează peste 33,3 milioane de oameni, reprezentând 6,1% din populația regiunii”, avertizează Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), într-un raport. În Venezuela, 600.000 de persoane suferă de malnutriție.
Raportul evidențiază și obezitatea care este o amenințare mondială și nutrițională în America Latină, cât și la nivel mondial. În America Latină, anual, numărul obezilor crește cu 3,5 milioane, fiind de peste 60% din populația regiunii, din care 7,3% sunt copii cu vârsta de sub 5 ani, iar media mondială la această vârstă este de 5,6%. Tomas Reuters Foundation atrage atenția că, “dacă oamenii și-ar schimba obiceiurile alimentare și ar consuma mai multe legume și fructe, și mai puține cereale și carne, s-ar putea face economii consistente de apă și ar fi reduse emisiile de gaze cu efecte de seră, care contribuie la creșterea temperaturilor pe glob”. De altfel, între criza alimentară și criza apei există o strânsă legătură. Specialiștii în domeniu declară că până în 2025 criza apei va afecta o mare parte a globului, iar seceta va aduce după sine o criză alimentară foarte mare. Banca Mondială, într-un raport publicat, arată că încălzirea climatică va agrava dramatic sărăcia pe glob, recoltele agricole vor fi primele afectate, ceea ce va amenința securitatea alimentară a sute, poate milioane de persoane. “Vor exista doi poli ai lumii în funcție de această resursă (apa și alimentele) vitală, zone bogate (SUA, Brazilia, Canada, Alaska, Rusia, unele țări europene) și zone cu mari probleme (India, Orientul Mijlociu, o mare parte din Africa și chiar Europa de Est).
Revoluția agriculturii digitale poate oferi soluții la problema alimentației durabile a populației globului. Digitalizarea agriculturii aduce numai beneficii mari fermierilor. Printr-o triplă prevenție se reduce pierderea din recolta pe care fermierii o au în fiecare an. Prima pierdere provine din etapa de planificare a producției. Fără date precise privind calitatea solului și a soiurilor culturilor, este imposibil să se calculeze în mod optim aparate necesare pentru sezon. Digitalizarea elimină pierderile cauzate de îngrășăminte, de protecție a culturilor și de alte efecte în producție, cu circa 30%. A doua cauză a pierderilor în producția agricolă este cea produsă de dăunători și boli care este de 20% și poate ajunge la 40% într-un an. Software-ul AGRIVI conține și informații în programarea meteo oferind instrucțiuni precise și avertismentele de risc. În al treilea rând, fermierul pierde din prețul produselor prin necunoașterea cererii pieței de sezon. Digitalizarea elimină cele trei pierderi majore din producția agricolă prin oferirea de date măsurabile.
În ultimul deceniu, agricultura s-a concentrat numai pe creșterea randamentului pentru asigurarea cererii de alimente prin mărirea productivității, care a crescut de trei ori din 1948 până în 2017. Astfel, agricultura intensivă a avut și are un impact negativ asupra biodiversității, sănătății solului și climei, reducându-se randamentul pe termen lung. Urmarea siguranței alimentare a devenit o mare problemă din cauza folosirii agresive a pesticidelor, încât 600 de milioane - aproape 1 din 10 persoane din lume - se îmbolnăvesc după ce au mâncat alimente contaminate și 420.000 mor în fiecare an.
Întrebarea e dacă populația va avea hrană suficientă pentru hrănirea celor 10 miliarde de oameni câți vor fi până în 2050? Cum se vor depăși problemele, provocările cu care ne confruntăm acum, în mai puțin de 30 de ani? Ce soluții noi, suplimentare trebuie găsite pentru a rezolva problema alimentară globală? “Soluții noi, suplimentare trebuie căutate nu numai în creșterea productivității, ci în noile concepte de producție alimentară, cum ar fi fermele verticale de interior, care produc mult mai mult, pe aceeași suprafață, carnea dezvoltată în laborator”, dar și pe reducerea aruncării la gunoi a circa un miliard de tone de alimente, anual, în lume. Există deja multe tehnologii noi, care au un impact rapid și asigură un randament excelent. În timp ce investițiile tradiționale în echipamente agricole aduc rentabilitate în 7-10 ani, platformele de gestionare a fermelor, precum AGRIVI, aduc rentabilitatea investiției din primul sezon operațional.
Soluțiile agricole digitale sunt importante pentru îmbunătățirea eficienței lanțului valoric agroalimentar general. Soluții AGRIVI pentru agricultură digitală sunt folosite astăzi de ferme din toate domeniile, precum și de companii alimentare, guverne, bănci agroindustriale și alte părți interesate de creșterea eficienței producției agricole”.
România, cu toate că dispune de o suprafață agricolă cultivată, care ar putea asigura hrană pentru 80 de milioane de persoane, importă cea mai mare parte a alimentelor consumate de români. Rezultatul e că deficitul comercial este foarte mare, importurile depășesc cu multe miliarde de euro exporturile, diminuând serios veniturile la bugetul țării și sumele alocate pentru investiții importante, între care autostrăzi, spitale, școli, agricultură pentru a o moderniza încât să nu mai importăm alimente, bani românilor (veniturile) să rămână în țară, Guvernul să nu mai apeleze la bugete de austeritate, pentru a “îngheța”, anual, creșterea pensiilor și veniturile bugetarilor, care se bazează și pe sporuri pentru “praf”, “stres”, că “lucrează” cu publicul etc., nu pe salariul pe care îl merită.
