Duminică, 21 martie, în prima zi de primăvară după echinox, a fost sărbătorită Ziua Internațională a Poeziei. Începând cu anul 1999, această zi a fost instituită de UNESCO, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale.
Ziua Internațională a Poeziei are ca scop principal susținerea creației poetice, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă a sensibilității și frumosului interior.
Cea mai veche poezie de dragoste din istorie se află la Muzeul Arheologic din Istanbul. Acolo este păstrat poemul scris cu 4.000 de ani înainte de Hristos, pe timpul sumerienilor. Poezia este pe o tăbliță de argilă inscripționată cu “Istanbul #2461”. Ea cuprinde versuri scrise de un poet necunoscut, pe care mireasa regelui Shu-Sin trebuia să i le recite acestuia în cursul unui ritual de virilitate. Cel mai vechi poem epic din istorie a fost scris cu 2.000 de ani înainte de Hristos. “Epopeea lui Ghilgameș” este cel mai vechi poem epic păstrat până în zilele noastre, cu scriere cuneiformă, pe 12 tăblițe de lut.
Deoarece în 14 martie s-au împlinit 167 de ani de la nașterea poetului Alexandru Macedonski, iar anotimpul care dă numele poeziei a și sosit, am să redau în rândurile de mai jos chiar poezia “Primăvara”, semnată de acest autor: “Sub flori de măr/Ce mi se scutură în păr/Se umple sufletul de soare;/Pe orice frunți suferitoare,/Oh! ningeți, albe flori de măr.//Sub liliac/Sunt păsări dulci ce nu mai tac,/Concert de voci mângâietoare/Sărmani cu inimi gemătoare,/Uitați, dormiți sub liliac.//Pe sub cais/Din aripi bate albul vis/De-o inocență răpitoare:/Amanți cu inimi arzătoare,/E fericirea sub cais.//Sub nucul lat/Te afli însă izolat/Și-n umbra lui îmbătătoare/Trecutul naște ca o floare/Ah! de-aș muri sub nucul lat.”
