Tulburările de anxietate sunt condiții de sănătate mintală care provoacă sentimente persistente sau recurente de nervozitate și îngrijorare. Acestea pot duce la apariția unor simptome fizice, cum ar fi respirație rapidă sau superficială, transpirații și tulburări de somn.
Tulburările de anxietate reprezintă cel mai frecvent tip de afecțiune psihică pentru zeci de milioane de oameni din întreaga lume.
Cauze
Cauzele tulburărilor de anxietate sunt complicate. Multe ar putea apărea simultan, unele pot duce la altele, iar altele ar putea să nu conducă la o tulburare de anxietate, cu excepția cazului în care este prezentă alta. Cauzele posibile includ:
* factori de stres - probleme la locul de muncă, de relație sau familiale;
* factori genetici, deoarece persoanele care au membri ai familiei cu o tulburare de anxietate sunt mai predispuse să le experimenteze ele însele;
* factori medicali, cum ar fi simptomele unei boli, efectele unui medicament sau stresul în urma unei intervenții chirurgicale sau recuperare prelungită;
* chimia creierului, deoarece psihologii definesc multe tulburări de anxietate ca fiind cauzate de probleme hormonale sau de activitatea electrică a creierului.
Simptome
Simptomul principal al oricărei tulburări de anxietate este un sentiment persistent și intens de îngrijorare, care afectează unul sau mai multe aspecte ale vieții personale. Este normal să fim, uneori, îngrijorați, când experimentăm o situație stresantă. Cu toate acestea, persoanele cu tulburări de anxietate se simt adesea îngrijorate sau panicate fără un motiv real, nejustificat, și într-un mod care le afectează viața de zi cu zi.
Acest lucru poate duce la schimbări de comportament. De exemplu, o persoană poate începe să evite situațiile care îi declanșează anxietatea sau să adopte mecanisme de relaționare pentru a face față gândurilor anxioase.
Anxietatea poate provoca, de asemenea, simptome fizice, cum ar fi: transpirații * tremurături * bătăi rapide ale inimii * respirație superficială sau șuierătoare * amețeli * tensiune musculară * simptome digestive, cum ar fi greață sau diaree * oboseală.
În momentele de anxietate severă, pot apărea atacuri de panică. Acestea sunt perioade de anxietate intensă, care pot dura câteva minute.
Obiectele sau situațiile care provoacă anxietatea și impactul pe care îl au asupra unei persoane sunt de obicei cele care disting tulburările de anxietate unele de altele. Cu toate acestea, nu este neobișnuit ca aceste tulburări să se suprapună sau ca oamenii să sufere de mai multe astfel de afecțiuni.
Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) consemnează următoarele tulburări de anxietate: fobii specifice * agorafobie * tulburare de anxietate generalizată (TAG) * tulburare de panică * tulburare de anxietate socială * tulburare de anxietate de separare * mutism selectiv * tulburare de anxietate indusă de substanțe sau medicamente * tulburare de anxietate datorată unei alte afecțiuni medicale * alte tulburări de anxietate specificate sau nespecificate.
* Fobii specifice
Fobiile specifice includ frica de anumite obiecte sau situații, ca de pildă: frica de a zbura, frica de anumite animale sau frica de ace.
Într-o anumită măsură, este normal să te temi de lucrurile care prezintă un anumit risc. Cu toate acestea, persoanele cu fobii se confruntă cu o teamă disproporționată față de amenințarea pe care o reprezintă cu adevărat factorul declanșator, pe care, uneori, evitându-l, își asumă riscuri pentru propria sănătate.
Atunci când o persoană întâlnește un astfel de factor declanșator, poate simți frică sau panică extremă, un sentiment de pericol iminent, teama de moarte.
Aceste persoane conștientizează, adesea, că reacția lor este disproporționată față de potențialul pericol, dar sunt incapabile să-și controleze sentimentele de anxietate.
* Agorafobia
Agorafobia este o frică excesivă sau irațională de două sau mai multe dintre următoarele situații: utilizarea mijloacelor de transport în comun * spații deschise * statul la coadă sau în mulțime * a te afla singur în afara casei sau în spații închise.
Persoanele cu agorafobie se tem de situațiile menționate mai sus deoarece consideră că le-ar fi greu să scape din astfel de situații dacă s-ar simți panicați.
* Tulburare de anxietate generalizată (TAG)
Implică îngrijorare persistentă și excesivă cu privire la o serie de evenimente și situații nespecifice, ca de pildă: banii, sănătatea, familia, munca etc.
Adesea, cauza acestei îngrijorări este că individul anticipează cel mai rău rezultat într-o situație dată, chiar dacă nu există dovezi care să sugereze că acest lucru se va întâmpla. Aceasta poate duce la dificultăți de concentrare, iritabilitate, oboseală și tulburări de somn.
Pentru a îndeplini criteriile de diagnostic, acest tip de îngrijorare trebuie să dureze peste 6 luni și să fie dificil de controlat de persoana în cauză. De asemenea, trebuie să fie însoțit de cel puțin trei dintre următoarele simptome: neliniște; oboseală; dificultăți de concentrare; tensiune musculară; tulburări de somn.
* Tulburarea de panică
O persoană poate suferi de o astfel de tulburare dacă: face frecvente atacuri de panică; se teme de iminența unui atac de panică; își schimbă, inutil, comportamentul, pentru a evita atacurile de panică; are atacuri de panică ce apar brusc și ating apogeul în câteva minute; are atacuri de panică, venite “din senin”.
Această categorie de persoane se confruntă cu atacuri de panică neașteptate, care apar fără un motiv evident. Simptome: palpitații sau bătăi puternice ale inimii; tremurături; transpirații; respirație scurtă; senzație de sufocare; senzație de deconectare de la realitate; teama de moarte; greață sau alte simptome de suferință digestivă.
Atacurile de panică pot apărea și la persoanele cu alte tipuri de afecțiuni de sănătate mintală.
* Tulburare de anxietate de separare
Persoanele cu anxietate de separare se tem să nu fie părăsite de cei de care sunt atașate într-un mod inadecvat din punct de vedere al dezvoltării pentru vârsta lor. Se manifestă cel mai adesea la copii, dar poate apărea și la adulți.
Persoanele cu anxietate de separare pot experimenta: frică excesivă cu privire la faptul că celor dragi li se poate întâmpla ceva rău; reticența de a-i părăsi sau de a fi departe
de ei; hiperprotecție; coșmaruri; gândul persistent că vor fi îndepărtate de cei dragi prin răpire, moarte sau boală; simptome fizice, cum ar fi dureri de stomac, de cap.
Adulții cu această tulburare se simt anxioși la gândul de a-și lăsa copiii să plece de acasă.
Dacă subiectul anxietății este un partener romantic, persoana poate deveni foarte dependentă de el, fiind predispusă la gelozie și co-dependență.
*Tulburare de anxietate socială
Tulburarea de anxietate socială sau fobia socială este o teamă persistentă de judecata negativă din partea celor din jur, jenă, respingere sau jignirea celorlalți. Acest lucru poate face ca persoana respectivă să evite: întâlnirea cu străini; mâncatul sau băutul în public; susținerea unei conversații; contactul vizual; convorbirile telefonice; participarea la evenimente sociale; vorbitul în public.
Persoanele cu anxietate socială pot, de asemenea, să aibă dificultăți în îndeplinirea sarcinilor dacă cineva îi urmărește, precum și o stimă de sine scăzută.
Impactul anxietății sociale asupra vieții unei persoane poate varia. Unele persoane pot fi incapabile să lucreze, să frecventeze școala sau să formeze relații, în timp ce altele pot face aceste lucruri chiar dacă au simptome.
* Mutism selectiv
Mutismul selectiv este o tulburare care provoacă incapacitatea de a vorbi în situații care implică performanță, cum ar fi la școală sau la serviciu. Simptomele persistă cel puțin o lună.
Spre deosebire de o tulburare de dezvoltare sau dizabilitate care afectează vorbirea, persoanele cu mutism selectiv pot fi capabile să vorbească în situații familiare, cum ar fi acasă. Cu toate acestea, ele devin incapabile să vorbească în situații sociale sau necunoscute, din cauza anxietății.
Potrivit Asociației Mutismului Selectiv, această tulburare poate fi o manifestare sau rezultatul anxietății sociale.
Alte tulburări
* Tulburare de anxietate indusă de substanțe sau de medicamente: această afecțiune apare atunci când simptomele de anxietate sunt rezultatul direct al utilizării unor droguri sau medicamente sau în timpul sevrajului. Cauzele potențiale pot include consumul de alcool, cofeină și canabis.
* Tulburare de anxietate datorată unei alte afecțiuni medicale: anxietatea este rezultatul direct al unei probleme de sănătate. Poate apărea în cazul bolilor endocrine, tulburărilor cardiovasculare, bolilor respiratorii, tulburărilor metabolice și afecțiunilor neurologice.
* Alte tulburări de anxietate specificate sau nespecificate: se aplică persoanelor care suferă de anxietate clinică, dar nu îndeplinesc criteriile pentru nicio tulburare specifică.
Concluzii
Simptomele tulburării de anxietate includ de obicei sentimente intense de îngrijorare sau teamă care persistă sau se repetă pe o perioadă lungă de timp. Include, de asemenea, simptome fizice de anxietate, cum ar fi o frecvență cardiacă crescută sau transpirații.
Aceste sentimente și simptome se pot manifesta în moduri diferite, în funcție de tipul de tulburare de anxietate. Cu toate acestea, tulburările de anxietate sunt tratabile cu sprijinul unui medic specialist. Cel mai eficient tratament costă în psihoterapie - ședințe confidențiale cu un terapeut, care ajută persoana suferindă să înțeleagă de unde provine anxietatea,
cum să-i facă față și să o depășească. Tratamentul medicamentos se administrează exclusiv la indicația medicului. (sursa - medicalnewstoday.com; foto - helpguide.com, medicalxpress.com)
