(…) Asistăm cum copiii de pretutindeni sunt îndoctrinați de la cele mai fragede vârste cu precepte de neadmis la nivelul de civilizație pe care omenirea pretinde că, prin eforturi adunate în milenii, l-a atins în secolul 21. Asistăm și atât. Vedem cum în creșe, în grădinițe, în primii ani de școală, li se explică tinerelor vlăstare, unele abia ieșite din fașă, că nu au mamă, că nu au tată. Că este greșit să-și strige tatăl cu apelativul “Tată” și mama cu apelativul “Mamă”. În primul lor act, acela care le consfințește statutul de om, în Certificatul de Naștere, nu mai există mamă și tată. Acum au “părinți” lipsiți de gen. Masculinul și femininul se vor exclude din viața individului și, astfel, copilul este aruncat într-un ocean de incertitudini, dezorientat intenționat asupra sensului vieții, obârșiei și sexului său. Vedem cu toții ce se întâmplă. Vedem și trecem mai departe. Ca și cum nu ar fi vorba despre copiii noștri.
Au apărut ca ciupercile după ploaie, inclusiv în România, o droaie de O.N.G.-uri cu finanțări care mai de care mai dubioase care se ocupă cu “drepturile la intimitate ale copiilor” și cu “problemele legate de independența și autonomia copiilor”. Ascunse sub larga pulpană a respectării drepturilor omului, prin preocupările lor, aceste organizații, de cele mai multe ori sprijinite neoficial de guvernele țărilor respective, își exprimă public “îngrijorarea cu privire la libertatea de gândire și acțiune a copiilor”. Ca exemplu, în noiembrie 2020, o organizație non-guvernamentală cu caracter internațional, cu sediul la New York, denumită în mod inspirat “Human Rights Watch” (Observator al Drepturilor Omului), s-a adresat în scris raportorului special O.N.U. pentru “dreptul la viață privată”, solicitând O.N.U. să emită dispoziții ferme prin care toate guvernele lumii să recunoască dreptul copiilor de a ignora total autoritatea părinților; să li se acorde minorilor o libertate totală în ceea ce privește consultarea și răspândirea materialelor online sau offline privitoare la sănătatea reproductivă și sexuală; să li se permită minorilor efectuarea unor servicii de avort în condiții de siguranță prin accesul confidențial al adolescentelor la avorturi legale, precum și acces liber la consiliere și asistență medicală confidențială pentru servicii de sănătate reproductivă. Toate fără consimțământul părinților…
Printr-o susținută campanie de presă la nivel mondial, plătită atât din fonduri naționale, cât și din numeroase surse externe, se insistă ca organizații special înființate să învețe copiii cum să-și ignore părinții, să-i convingă că statul este cel care le apără interesele, și nu părinții care îi nasc și care îi cresc, să-i îndrume cum să-și ocolească părinții atunci când doresc să iasă temporar de sub tutela acestora, să le explice pe înțelesul lor că au drepturi de autodeterminare și că acestea sunt: avortul; chirurgia plastică; tratamentele hormonale; schimbarea de sex; sexul consensual etc.
De curând, o școală privată din Manhattan, sediul zgârie norilor emblematici pentru New York City, își încurajează elevii să nu mai folosească termenii “mamă”, “tată” sau “părinți”. Într-un ghid de adresare de 12 pagini, recomandă ca mod de adresare celor de acasă cu “adulți”, “oameni buni”, “familie” sau “tutori”. De asemenea, este recomandată evitarea cuvintelor “băieți”, “fete”, “doamne”, “domni” și cere să fie înlocuite în discuțiile private sau publice cu “oameni”, “oameni buni”, “prieteni” sau “cititori”.
Camera Reprezentanților din Congresul S.U.A. a votat de curând “Equality Act”, un document amplu care, în mod declarat, încurajează eliminarea discriminării între sexe, minorități, rase, confesiuni religioase. Multe confesiuni religioase, dar și unii reprezentanți ai etniilor din S.U.A. consideră că o mare parte dintre prevederile “Equality Act” sunt de-a dreptul absurde: “Ce se întâmplă dacă un bărbat biologic care se identifică drept femeie, dar îi place să poarte totuși un pic de barbă, vrea să lucreze la o grădiniță creștină, citind povești copiilor? Instituția nu poate spune: «Ne pare rău, dar nu te angajăm. Ar produce confuzie în rândul copiilor!». Conform Legii Egalității, aceasta ar însemna acum discriminare”.
În lege, un capitol separat este dedicat “drepturilor copiilor”. Astfel, “Equality Act” prevede că părinții nu au dreptul să se opună, fiind decăzuți din drepturi dacă o fac, intenției copiilor minori, indiferent de vârstă, de a-și schimba sexul. Prin aceeași lege, copiilor li se conferă dreptul de a lua singuri decizii privind corpul lor, sănătatea sau viața lor, inclusiv începerea vieții sexuale atunci când ei se consideră pregătiți, fără acordul părinților.
Există părerea, confirmată și de unele personalități cunoscute, că Marea Britanie s-a retras din U.E. și din cauza unui Memorandum elaborat în iunie 2014 la care au fost obligate să adere toate statele din Uniune. Privitor la tânăra generație, în acel document, între altele, era stabilit ca până în anul 2020 (cu posibilitatea de prelungire a termenului) să fie eliminată educația religioasă din școli și introdusă la scară largă educația sexuală. În toate instituțiile de învățământ ar urma să fie acceptată, prin lege, homosexualitatea.
La 8 martie 2021, de Ziua Internațională a Femeii, 11 O.N.G.-uri europene, printre care și două din România, au trimis o scrisoare deschisă președintelui Comisiei Europene, dna Ursula van der Leyen, prin care își exprimau îngrijorarea cu privire la proiectul european “Recunoașterea reciprocă a relațiilor de familie”, proiect susținut de dna van der Leyen în octombrie 2020, printr-un amplu discurs. “Printre efectele dăunătoare ale unei astfel de legislații, am dori să îl subliniem pe acela al proliferării practicii surogatului și al «dispariției» și discriminării mamei care a purtat copilul timp de nouă luni și care l-a născut (…)” se arată în scrisoare.
Discuțiile privitoare la introducerea educației sexuale în școli de la clasele primare, ba chiar din timpul grădiniței, inundă și media românească. Ele par a confirma existența unei campanii bine dirijate, menite să scoată din matca firească relațiile părinți/copii. O campanie care, prin ceea ce promovează, violează ingenuitatea copilăriei, încurajează deschis sexualitatea de la vârste fragede și împinge cu brutalitate copiii, cu facultățile mintale în curs de modelare, spre experiențele atât de traumatizante ale transsexualității.
Doamnelor, domnilor, părinți și bunici, s-a depășit cu mult firescul! Prin promovarea noilor tendințe, copilul, care nu are capacitatea de a se apăra singur, ajunge obiectul unui experiment cu consecințe tragice pentru generațiile ce vin. Nu se mai ține seamă, ba chiar este blamat, preceptul universal, confirmat de viață, conform căruia copilul învață ceea ce trăiește și va rămâne pentru totdeauna marcat de aceste învățături.
Printr-o fericită potrivire de gânduri, Dorothy Law Nolte, o personalitate de primă mărime între femeile Americii, decedată cu un deceniu și jumătate în urmă, la vârsta de 81 de ani, scria în 1954 un poem ce avea să facă înconjurul lumii, care avea exact acest titlu: “Copiii învață ceea ce trăiesc” și care a ajuns azi, după 70 de ani, de o surprinzătoare actualitate (…)
Vă invit să citiți poemul și, măcar câteva clipe, să meditați la efectele nefaste ale politicii promovate de cei care ne conduc, prin legi absurde, spre mutilarea gravă a generațiilor ce vin: “Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne./ Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi./ Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși./ Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimire./ Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi./ Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia./ Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați./ Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători./ Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea./ Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea./ Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească./ Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine./ Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel./ Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea./ Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr./ Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți./ Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul./ Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți./ Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume”.
