Psihologul educațional american Kristin Neff, citat de csid.ro, susține că practica pe care o putem cultiva cu toții pentru a face impactul negativ al pandemiei de Covid-19 un pic mai suportabil este compasiunea de sine sau autocompasiunea, ce are trei elemente importante, respectiv atenția, bunătatea de sine și umanitatea.
În opinia psihologului american, spre deosebire de credința populară conform căreia compasiunea de sine ar duce la satisfacție, aceasta crește, de fapt, motivația. Totodată, mai multe studii au arătat că autocompasiunea construiește și alte resurse psihologice și abilități care ne permit să transformăm o perioadă de criză într-un episod de creștere și evoluare, prin întărirea capacității noastre de a face față lucrurilor, precum și încurajarea conștientizării, compasiunii, fericirii, conexiunii sociale și satisfacției generale în viață.
Mai mult, există dovezi solide care atestă faptul că autocompasiunea reduce depresia, anxietatea, stresul, mâncatul compulsiv și tendința de a ne închide în noi înține. În plus, ne protejează sănătatea mintală prin reducerea nivelului de cortizol, creșterea variabilității ritmului cardiac și îmbunătățirea capacității noastre de a percepe beneficiile din diverse situații.
Compasiunea de sine înseamnă a te trata cu aceeași grijă, dragoste și respect precum o faci cu un prieten apropiat care trece printr-o perioadă dificilă.
Curajul și asumarea unui risc considerat util sunt adesea modificate dramatic în timpul unei crize. De exemplu, ceea ce nu părea riscant înainte de criză, cum ar fi renunțarea la locul de muncă pentru a începe o călătorie antreprenorială, ar putea fi acum evaluat ca fiind extrem de riscant. De asemenea, unele obiective par acum mai valoroase decât înainte, cum ar fi furnizarea de servicii online.
Un alt element important în compasiunea de sine este recunoștința, reprezentată de emoția pozitivă percepută după primirea oricărui fel de beneficiu. S-a demonstrat că aceasta reduce stresul și crește nivelul de optimism, de satisfacție a vieții și de rezistență, dar stimulează și dezvoltarea și menținerea relațiilor sociale.
De asemenea, utile sunt și procesele interpersonale pozitive, care includ schimbul de momente de bucurie și dragoste, bunătate, distracție și recunoștință cu oamenii cu care avem relații continue, cum ar fi membrii familiei, prietenii, vecinii sau colegii de muncă. S-a demonstrat că acestea sporesc starea de bine și favorizează intimitatea în relații.
Chiar și microconexiunile umane de scurtă durată, în care ambele persoane percep niveluri ridicate de vitalitate, mutualitate și respect, reduc simptomele depresive și reactivitatea cardiovasculară, ne cresc imunitatea, performanța cognitivă și rezistența și eliberează oxitocină, unul dintre hormonii fericirii.
Spre deosebire de procesele interpersonale pozitive, aceastea se referă la întâlniri care pot fi scurte și care implică pe oricine, indiferent de circumstanțe (adică fără condiția prealabilă a unei relații continue). De exemplu, o simplă interacțiune simpatică și amabilă cu doamna care vinde la magazin ar putea cu ușurință să ne binedispună. Pe scurt, microconexiunile de înaltă calitate ne ajută să facem față mai bine diferitelor situații și chiar să ne reechilibrăm în timpul experiențelor stresante. (L.P.)
