De peste un an, pandemia de Covid-19 obligă oamenii să se distanțeze fizic unii de alții, iar îmbrățișările au devenit pentru mulți doar o amintire.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, citat de csid.ro, lipsa îmbrățișărilor ne-a marcat semnificativ în perioada pandemiei. Ne lipsește acea conexiune de câteva secunde, acea intimitate împărtășită. Ne este dor să simțim oamenii, să ne conectăm cu ei și să îi cunoaștem dincolo de cuvinte, de ecrane sau de măști.
Îmbrățișările, ca și dansul, sunt un mod subtil, dar puternic de a ne cunoaște între noi, de a ne conecta unii cu ceilalți la un nivel mult mai profund și autentic decât prin ceea ce spunem verbal.
Atunci când ne cuprinde cineva cu brațele, putem simți cât de confortabil îi este să se manifeste în intimitate și în vulnerabilitate. Putem simți cât de rigid sau de tensionat este, la fel cum putem simți cât de relaxat și detașat își dă voie să fie. Putem simți dacă este o persoană autoritară și rece sau dacă este una caldă și blândă.
Atingerile, asociate cu iubirea maternă
Atingerile și îmbrățișările sunt un limbaj al iubirii. Încă din clipa în care ne naștem, căutăm conexiunea pe care o obținem prin îmbrățișarea mamei, tradusă în subconștientul nostru ca iubire, grijă și afecțiune.
Contactul fizic, faptul că suntem ținuți în brațe și mângâiați, este crucial pentru o dezvoltare psiho-emoțională sănătoasă, iar această nevoie continuă să fie importantă pentru mulți, în viața adultă. Dacă lipsește sau dacă este primită în cantități foarte mici, putem ajunge să ne simțim goi pe dinăuntru, secați de energie, motivație sau chef de viață.
Câteva studii științifice au demonstrat chiar că lipsa îmbrățișărilor poate amplifica nivelul de stres, inhibă sistemul imunitar, afectează sănătatea sistemului cardiovascular și crește senzațiile de durere fizică, fenomenul fiind foarte simplu.
Pentru că asociem îmbrățișările cu iubirea maternă, creierul nostru secretă oxitocină și ne face să ne simțim fericiți, iar atunci când ne îmbrățișăm, sub această undă de fericire care vine din interior, ne dăm voie să ne conectăm mult mai autentic unii cu ceilalți.
Intimitate și vulnerabilitate
Îmbrățișarea în sine este un gest destul de intim pentru că, dincolo de faptul că presupune să atingi fizic altă persoană, mai înseamnă și să îi permiți să intre în spațiul tău personal și să îți simtă energia. Acest lucru presupune să avem curajul de a ne lăsa vulnerabili, în îmbrățișarea altcuiva.
A te lăsa îmbrățișat este unul dintre cele mai puternice lucruri pe care le putem face pentru noi înșine. Cultivarea acestui obicei și încurajarea sa pot produce efecte semnificative, mai ales în relațiile de cuplu (dar nu numai). Tot ce presupune a fi într-o relație (de prietenie, de iubire, cu părinții sau cu copiii) presupune automat să fii apropiat, deschis și sincer cu privire la cine ești, ce simți și ce nevoi ai.
Cu cât îți este mai ușor să te lași cuprins în brațele cuiva drag, cu atât îți va veni mai ușor să te deschizi și să vorbești despre lucrurile cu adevărat importante pentru a întări relația dintre voi.
Pe termen lung, gestul acesta poate schimba complet dinamica unei relații în bine. Poate naște intimitate din vulnerabilitate și o conexiune atât de puternică încât ar fi greu de destabilizat.
Încrederea în noi sau în ceilalți
Sunt momente în care, fiind privați prea mult timp de îmbrățișările pe care ni le dorim, putem avea impresia că este ceva în neregulă cu noi și că nu suntem demni să primim iubirea și afecțiunea celorlalți. Îmbrățișările au o putere mult mai mare decât realizăm uneori, iar reversul este la fel de valabil, adică resimțim lipsa lor la fel de puternic.
Cu cât suntem mai deschiși și primiți cu deschidere de către ceilalți, cu atât ne vor crește mai tare stima și încrederea în propria persoană și ne vom trăi viața mai fericiți. Sentimentul că suntem demni de iubire, că merităm să fim apreciați, iubiți și acceptați pentru ceea ce suntem ne este ancorat în totalitatea ființei noastre prin îmbrățișare, astfel încât ne întărește această credință despre noi.
Ne afectează sănătatea
Pornind din plan mental și emoțional până în planul fizic, lipsa afecțiunii și a conexiunii fizice cu alte persoane semnificative pentru noi poate să creeze dezechilibre foarte mari.
Fie că ne simțim din ce în ce mai singuri, fie că începem să credem că viața nu este așa de frumoasă sau, efectiv, începem să resimțim emoțiile (tristețea, frustrarea, deznădejdea) la nivelul corpului fizic. Efectele lipsei de conexiune se vor vedea, mai devreme sau mai târziu. Cu cât ne interzicem mai multă vreme îmbrățișarea, cu atât ne poate destabiliza mai tare pe toate planurile.
Perioada pandemiei a fost (și încă este) o probă puternică pentru mulți, afectându-i nu doar prin lipsa conexiunii, ci și prin provocări foarte greu de dus. Îmbrățișarea este cel mai bun remediu la care putem apela și care ne va da cea mai mare putere de a înfrunta orice ne pune viața în brațe. În plus, este cel mai ieftin remediu pentru că este gratuit și are un stoc nelimitat.
Cu toții tânjim după o îmbrățișare...
“Orice ați face, amintiți-vă să îmbrățișați persoanele dragi din viața voastră și să vă oferiți sprijinul celor care poate duc lipsa acestui gest. Și, mai mult decât atât, țineți cont că unii oameni tânjesc după o îmbrățișare chiar dacă nu o cer verbal, lucru pe care îl veți putea observa în limbajul corporal: tinde să caute apropierea fizică față de cei din jur, face mici gesturi de a se sprijini de cineva sau de a înghionti persoanele cu care se află sau face glume pe seama distanței pe care o aveți între voi.
Dacă vrem cu adevărat să vedem, mereu vom observa de ce au nevoie ceilalți, la fel cum putem să ne observăm și să descoperim și ceea ce avem noi nevoie cu adevărat. Cu toții tânjim după o îmbrățișare!”, concluzionează psihologul Andra Tănăsescu. (L.P.)
