SEMNAL EDITORIAL - GENIUL GRECO-CATOLIC ROMÂNESC

Sub acest generos titlu a apărut, în anul 2019, la Editura “Vremea” din București, o carte-album în peste 280 de pagini, în condiții grafice deosebite, pe hârtie cretată, cu 350 de ilustrații în text. Autorii, Cristian Bădiliță - reputat eseist și teolog - și Laura Stanciu, profesoară la Facultatea de Istorie a Universității “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, au întreprins acest demers cu speranța că “Biserica Greco-Catolică va ieși din «colțul uitării» sau al minimalizării, unde este ținută de șaptezeci de ani”.

Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, într-o scurtă, dar cuprinzătoare prefață, intitulată în mod sugestiv “Prima Unire cu Occidentul”, consideră “Biserica ortodoxă catolică” română, organizată între anii 1697-1701, ca fiind cea care “ne-a reașezat pe harta Europei în locul cuvenit și indicat de sorgintea noastră”.

Excursul istoric urmărit este structurat pe patru “generații de aur”, cum sunt denumite de autori cele patru părți ale cărții. Prima, intitulată “Școala Ardeleană”, începe cu episcopul-întemeietor Inochentie Micu-Klein și culminează cu “cei trei luceferi”, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior. A doua este cea a “pașoptiștilor”, de la Simion Bărnuțiu, Timotei Cipariu și Andrei Mureșan la Alexandru Papiu Ilarian. A treia este cea a “Memorandiștilor”, ce se încheie cu… George Coșbuc. Iar ultima, “Generația Marii Uniri și a martirilor de după 1948”: de la Iuliu Maniu și Iuliu Hossu și până la Corneliu Coposu și Cardinalul Alexandru Todea.

Pentru a vă face o idee despre modul cum a fost conceput conținutul fiecărui capitol, din cele peste cincizeci dedicate fiecărei personalități, vom cita din preambulul semnat de autori: “un text despre personalitatea respectivă, pe care am încercat să o punem într-o lumină inedită, urmat de un fragment reprezentativ din opera sa și un set de fotografii și imagini”, iar finalul fiecăruia se încheie cu o sumară orientare bibliografică.

Nu multă lume știe că Biserica Română Unită cu Roma a contribuit în mod hotărâtor la trezirea și consolidarea sentimentului național al românilor, nu doar al celor din Transilvania. Sau, cum bine spunea Cardinalul Alexandru Todea, “a fost prin excelență un factor primordial de unitate românească, a contribuit într-o măsură inegalabilă la evoluția evenimentelor culturale și politice, care au dus în timp la întregirea politică a neamului românesc”.

Lasă un comentariu