PREOȚI CU CRUCEA ÎN... FRUNTE!

Distribuie pe:

* “Ceea ce se întâmplă în America, Europa și România nu este politică, ci politicianism, ceea ce este cu totul altceva. Politica este implicarea cetățeanului în treburile cetății. O datorie nobilă. Politicianismul este implicarea cetățeanului în jefuirea cetății și a locuitorilor ei. Când Hristos ajuta pe cel sărac, alunga pe speculanți din templu, îl numea pe Irod vulpe și pe farisei morminte spoite, făcea politică nobilă.”

***

* “În catacombele politicii internaționale, care este, în esența ei, anticristică, se elaborează savant distrugerea Bisericii, a neamurilor, relativitatea adevărului, parazitismul guvernamental, izolarea individului și controlarea lui până la desființare prin toate mijloacele de propagandă, spulberarea familiei; persoana trebuie să devină tot mai mult o proprietate a guvernului; instalarea unui totalitarism lent care, în cele din urmă, să ducă la subordonarea întregii lumi unui guvern internațional uns de cineva din adâncuri.”

***

* “Dacă nu luăm în seamă globalizarea, ci o privim ca o ladă de gunoi, nu avem de ce ne teme. Dar cum grămada asta uriașă de gunoi este mare, s-ar putea să devină un uriaș tăvălug. În acest caz, vom înțelege de ce spune Mântuitorul Iisus Hristos: “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a hotărât să vă dea vouă împărăția” (Luca 12, 32).

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006), fost preot ortodox, desident anticomunist și luptător pentru drepturile omului. A îndurat peste 21 de ani în aceste pușcării, trecând prin chinuri și umiliri de neimaginat. Un coleg de detenție de la Pitești - Dan Lucinescu - scria în volumul “Jertfa”: “Părintele Calciu, fiind supus unor crunte presiuni fizice a fost îndemnat să lovească un coleg de-al lui, a căzut în genunchi în poziție de rugăciune și din ochii suferinzi, de căprioară rănită, începură să-i curgă lacrimi, iar din răni sânge.” În anul 1958 se afla la închisoarea de la Jilava, la secția numită Casimca, unde celulele erau situate la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și fără aerisire decât trei găuri în ușă și cu apă curgând continuu pe pereți. Aici și-a tăiat venele scurgând sângele în gamelă pentru a-i da să bea limfa colegului Costache Oprișan, care pierduse mult sânge. Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963, i s-a stabilit domiciliul forțat în Bărăgan. În urma amnistiei din 1964 a fost eliberat. A urmat facultatea de Filologie și Teologie, devenind preot și profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. Aici s-a opus ateismului ținând un șir de 7 prelegeri, intitulate: “Șapte cuvinte către tineri”, predici care aveau o mare audiență, în special de tineri, ceea ce nu a fost pe placul securității timpului. A fost condamnat la 10 ani de pușcărie în anul 1979, executând numai 5 ani, fiindcă la intervenția unor intelectuali români: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma, și a unor personalități din străinătate: Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea, a fost eliberat și i s-a permis să plece în America cu familia. Aici a fost preot și vizitat de multe personalități din toate domeniile de activitate. A murit în Statele Unite ale Americii în ziua de 21 noiembrie 2006 și este înmormântat în cimitirul Mănăstirii “Petru Vodă” din județul Neamț. A scris mai multe cărți cu caracter religios, social, cultural, în special către tineri.

P.S. Barbu Șt. Delavrancea (1858-1918), scriitor, orator, avocat, membru al Academiei Române și primar al capitalei. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, una din primele femei arhitect din România: “Patria nu e pământul în care trăim din întâmplare, ci e pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri.”

Lasă un comentariu