TIMPUL - NU MAI ARE RĂBDARE

Distribuie pe:

“Timpul s-a plictisit” să ne mai împingă din urmă, fiind de fiecare dată înaintea acțiunilor noastre, încercând să ne determine să-l urmăm de aproape, să-l descoperim înfrățindu-ne cu el, să-i aflăm tainele anticipând... Nu mai are răbdare cu noi! Trebuie să-i aducem mulțumiri pentru tot ce ne-a împlinit de-a lungul vieții și pentru un viitor incert. Însă misterele timpului nu se lasă pătrunse atât de ușor de intruziunea curiozității omenești, care nu are limite, decât cu mari sacrificii și încercări nenumărate. Se joacă mereu cu viața noastră și rareori ne lasă să câștigăm în defavoarea sa. Uneori este necruțător cu destinul uman pe care îl poate schimba într-o clipă, dacă vigilența noastră scade sau dispare din o mie de motive. Cât de ușor ne poate distruge iluziile aceste himere ale sufletului pe care scontăm de prea multe ori. Și de aici până la suferința din dragoste sau neîmplinirea ei nu e decât un pas până la prăpastia ce se deschide în mintea și sufletul cuprins de durere, unde nu mai există remediu. Te zbați inutil, cuprins de neputința ce te înconjoară ca niște ziduri, făcundu-te prizonier în propria-ți carapace. Încerci să te eliberezi disperat luându-ți ca aliat timpul, dar consecințele vieții nu întârzie să se arate, închizându-ți drumul către speranță. Resemnarea rămâne singura cale ce ți-o poate dărui timpul duplicitar, când constați că ființele cele mai dragi sufletului te-au părăsit plecând în neant, mortfificându-ți spiritul încărcat de neputință. Aceste amărăciuni dureroase, de care timpul nu e străin, nu se lasă așteptate. Suntem ființe cu liber arbitru, un dar prețios, însă supuși destinului Divin pe care nu-l putem recunoaște din cauza imensului orgoliu omenesc. Oare consolarea în fața unor legi naturale - te întrebi - îți întăresc forțele spiritului sau îți accentuează suferința? Legile imuabile ale universului ne supun voinței lor obligându-ne să luăm lucrurile în serios. Durerea este cea mai puternică, iar adevărurile vieții nu sunt compatibile cu fericirea, credința, iubirea, sau sănătatea! Uneori nici cu Viața! La fiecare suferință nouă simțim cum forțele spiritului se transformă în alte forțe distructive care completează cercul strâmt al existenței. Iar timpul e nerăbdător să se manifeste după bunul său plac. Acceptăm răul fizic ce ni-l produce în schimbul cunoașterii spirituale, oferite ca un dar. Reflecțiile minții vin să completeze prețul suferințelor pe măsură ce emoțiile ne macină viața alături de ideile nocive. Dar ideile te ajută să găsești un sens Adevărului trăit, făcând nefericirea posibilă după dispariția speranței, care îți amintește cu greu de timpul fericirii pierdute. Alternanța sentimentelor atât de diverse și contradictorii dau un sens vieții noastre cu statornicele ei dureri. Situațiile neprevăzute, spontane ne silesc să intrăm în contact cu aceste dileme dureroase și permanente de-a lungul timpului, dezvăluindu-ne ceea ce este mai important: Sinele nostru atât de ignorat! Viața noastră trecută prin procesul timpului nu este altceva decât o reală lecție de idealism, pe care ar trebui să o înțelegem, să o prețuim și chiar să profităm fiecare dintre noi. Poate omenirea avea nevoie de această lecție dură de viață prin care trecem acum, cu atât de multă necredință și superficialitate, fără să conștientizăm cu adevărat cauzele. Iar aceste cauze misterioase ascunse nu fac decât să adâncească nefericirea și durerea noastră! Totul se află în adâncul spiritului nostru, iar realitatea fizică ne contrazice de cele mai multe ori. VIAȚA este mult mai scurtă, dar mai frumoasă decât credem, însă nu depinde de noi să-i decidem măsura sau durata. Doar TIMPUL este nesfârșit, cel care acum nu mai are răbdare cu Necredința noastră!!!

NIHIL SINE DIO!

Lasă un comentariu