Motto: “O zi în care nu ai râs este o zi pierdută.” (Charlie Chaplin)
Se apropie 1 Aprilie 2021. Ar trebui să ne amuzăm. Motive? Ar fi destule la îndemână. În România noastră dragă, cu un popor super, hiperinteligent, în țara lui Păcală și a lui Tândală, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul, în “țara tuturor posibilităților”, multe ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns, și nu de azi - de ieri. În mod ciudat, însă, Ziua Păcălelilor se sărbătorește la noi numai din secolul al XIX-lea, deși e veche de la daci, de când cu “râsu'- plânsu'“ și cu “fabulo-spiritul”, iar obiceiul devenit tradiție internațională datând din 1582, din Franța lui Carol al IX-lea, când a fost adoptat controversatul Calendar Gregorian translând Anul Nou de la 1 Aprilie la 1 Ianuarie (necesar deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca Echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic), pătrunsese destul de rapid în Transilvania, încă din 1590 (!). Arcul catolic, de! În Bucovina, Calendarul Gregorian a fost adoptat în 1773, iar în Regatul României a fost introdus în anul 1919 de guvernul condus de Ion I. C. Brătianu. Astfel, în Vechiul Regat, data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. Interesant, nu? Și explicabil. Eram după Unirea cea Mare, într-o Românie “dodoloață”. Din păcate, însă, românii n-au avut chef de amuzament chiar tot timpul, și, cu un minim efort de memorie, am putea pricepe și de ce.
Revenind la temă, se pare că prima referire la o Zi a Păcălelilor este cea din anul 1392, din Marea Britanie, aflându-se în scrierile poetului Geoffrey Chaucer o poveste despre un cocoș păcălit de o vulpe chiar pe 1 aprilie. Ba, mai există și un fragment dintr-un poem flamand de prin 1539, făcând referire la un boier care și-a păcălit servitorul tot pe această dată. Adevărată sau nu, cea mai populară dintre istorii este cea din Franța. Vestea noului Calendar s-a răspândit destul de încet, mulți dintre cei neinformați (neavând Facebook și Instagram, TV ori alte minunății tehnice, ca acum!!!) continuând să sărbătorească Anul Nou de 1 Aprilie. Aceștia au fost porecliți “Păcăliții de 1 Aprilie” sau “Nebunii de 1 Aprilie”. Mai târziu, chiar și felicitările trimise cu ocazia Anului Nou de 1 Aprilie au început să fie considerate farse, deoarece uneori erau însoțite și de cadouri hazlii, precum bomboane de ciocolată în formă de pește sau desene cu pești. Francezii numesc și acum această zi “Poisson d'Avril”, adică “Peștele de Aprilie” (cu referire la un pește tânăr, ușor de prins), și își păcălesc prietenii lipindu-le pe spate un pește de hârtie. Când cineva descoperă farsa, păcălitul este obligat să strige: “Poisson d'Avril!”.
Există și alte teorii: Ziua Păcălelilor ar avea legătură cu festivalul hindus “Holi”, care se desfășoară, anual, la finele lui martie, reamintind victoria asupra răului printr-un foc mare, purificator. Evreii atribuie o origine biblică acestei zile, legând-o de Noe, care și-ar fi îndrumat greșit porumbelul să caute uscatul, după retragerea apelor, pe 1 Aprilie, iar o altă teorie susține că obiceiul datează din perioada Imperiului Roman, la serbările “Hilaria”, închinate zeiței Cybele, pe data de 25 martie, oamenii purtând măști și având permisiunea de a păcăli pe oricine. În fine, certitudini asupra protocronismului nu prea există, fiindcă râsul este o componentă a comportamentului uman de pe întreg mapamondul, la antipodul plânsului. Iar oamenilor le place să râdă… mai ales de ceilalți! Nu e neapărat o calitate, mai ales când glumele sunt răutăcioase. Ne-au cam năpârlit aripile de îngeri în Cădere.
Revenind, la tema propusă, cert este faptul că “April Fools'Day” a început să fie sărbătorită în Anglia prin secolul al XVIII-lea, după ce a fost împrumutată de la germani. În anumite zone este marcată timp de două zile, iar celui păcălit i se spune “noddy” (n.r. - găgăuță) și trebuie să poarte o coadă agățată de pantaloni sau fustă. În Scoția, cel căruia i se face o farsă este poreclit “April cuckoo” (n.r. - cuc de aprilie), pentru că aceasta este prima pasăre care anunță primăvara. Ziua este denumită “Hunt the Gowk Day” (gowk - nătărău, prostănac), dar semnifică sosirea primăverii. Și în Tirol, Elveția, un mănunchi de paie este îngropat de 1 Aprilie, pentru ca recolta sezonului următor să fie bogată. În Polonia, ziua este dedicată activităților distractive și farselor, iar activitățile serioase sunt de evitat. În Suedia și Danemarca, este cunoscută ca “Maj-kat”, o zi a glumelor, iar danezii și suedezii obișnuiesc să sărbătorească și “April Fools'Day”.
În Spania, sărbătoarea “Peștele lui Aprilie” (Pescado de Abril) a fost preluată pe filiera franceză, dar spaniolii au propria zi a păcălelilor, celebrată pe 28 decembrie, “Dia de los Santos Inocentes”. De fapt, Ziua Păcălelilor nu este sărbătorită, obligatoriu, pe 1 aprilie, în toată lumea. De pildă, în unele state din America Latină, printre care Peru, Mexic și Columbia, se sărbătorește la 28 decembrie și poartă numele de “Dia de los Inocentes” (Ziua Inocenților - preluată de la cuceritorii spanioli, probabil). La început, era sărbătoare sfântă, în amintirea copiilor măcelăriți de Irod, însă ulterior a devenit o zi de festivități și glume, cu oamenii alergând râzând pe străzi.
În Iran, situația e diferită: 1 Aprilie - Ziua Păcălelii - se suprapune cu o tradiție mai veche persană, “Sizdah Bedar” (în traducere, “Minciuna de 13”, fiindcă are loc în cea de-a 13-a zi a Anului Nou Persan). Iranienii ies la picnic prin parcuri, ca odinioară, și se amuză copios pe seama prietenilor.
Românii au transformat ziua de 1 Aprilie într-un prilej de distracție abia pe la finalul secolului al XIX-lea, deși în țara lui Păcală și Tândală, a lui Dănilă Prepeleac, a lui Stan Pățitul sau Pepelea, nu puțini avem parte de farse în fiecare zi... Mai mult sau mai puțin amuzante. Un exemplu în acest sens reiese și din farsa tragică “1 Aprilie”, de Ion Luca Caragiale, publicată pentru prima oară în “Adevărul” din 5 aprilie 1896, sub pseudonimul Luca. A fost prezentată mai întâi de Petre Liciu (de la Teatrul Național din București), sub titlul “Monolog”, pe scena Teatrului Național din Iași, într-un spectacol din aprilie 1908, dedicat românilor bucovineni care vizitau România. Tot atunci s-a prezentat și “Conul Leonida față cu reacțiunea”. La 29 ianuarie 1912, în cadrul Festivalului Caragiale, textul a fost reluat la Teatrul Comedia, în interpretarea actorului Ion Manolescu. În volum a apărut pentru prima dată în ediția Minerva, din 1908, a Operelor lui I. L. Caragiale, la sfârșitul volumului “Teatru”.
“1 aprilie e ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului” scria Mark Twain. Farse celebre în presă: Ziua Păcălelilor a devenit, de-a lungul anilor, și un prilej pentru ca mass-media să descrețească frunțile oamenilor. Nu de puține ori, oamenii nu s-au uitat la data din calendar și au fost induși în eroare de televiziuni și publicații de știri, dar, până la urmă, nu acesta e scopul? Pomii cu spaghete, povestea de dragoste dintre Margaret Thatcher și Mihail Gorbaciov și primul documentar cu pinguini zburători - sunt câteva dintre cele mai cunoscute și senzaționale știri false prezentate atât de serios.
Edgar Allan Poe considera că “Unele lucruri sunt atât de ridicole, încât nu-ți poți stăpâni râsul. Să mori de râs e, cu siguranță, cel mai grozav mod de a muri!” Avea dreptate.
