ȘCOALA ONLINE, ÎN PANDEMIE

Mă numesc HONGU ANDREIA și sunt elevă în clasa a VI-a B la Școala Gimnazială “Alexandru Ioan Cuza” din Târgu-Mureș.

Anul acesta a fost unul greu pentru mine. Nu pot spune că am avut o vacanță continuă, cum pot spune alții. Pentru mine, lucrurile au fost mai stresante pe zi ce trecea. Interacțiunea socială a dispărut și eu mă simțeam tot mai copleșită de situație. Recunosc, am mai trișat și eu la teste, dar mi-am dat seama că la un moment dat voi avea nevoie de acele informații și am învățat să îmi respect profesorii pentru munca pe care o depun. Pentru că îmi închipui că nici lor nu le este ușor să ne predea de acasă și noi să și înțelegem. Iar eu cred că faptul că depunem efort și învățăm lecția predată de dânșii îi facem fericiți. Îmi respect profesorii și sunt bucuroasă să învăț la fiecare materie în parte. Asta se observă și după carnetul meu de note.

Acum sunt bucuroasă să împărtășesc câte ceva despre mine. Materia mea preferată este Româna. Mai ales că sunt norocoasă să am o profesoară excelentă și cu simțul umorului, Turcu Camelia, și sunt sigură că nu doar eu pot afirma asta.

Pasiunea mea cuprinde toate ramurile artei, dar mai ales desenul și pictura. În timpul liber mă relaxez citind din cărțile mele preferate, de exemplu “Misterul fetei de zăpadă”, după Tracy Rees, sau Insu-Pu - Insula copiilor pierduți, de Mira Lobe. Mie îmi plac cărțile cu dramă, suspans și aventură. Atunci când citesc, se face liniște, iar eu am impresia că rămân singură în lumea fantastică a cărților. În timp ce citesc, îmi place să ascult compoziții simfonice, la volum încet, iar asta mă relaxează. Poate că unii nu pot spune că cititul pare a fi o distracție, dar pentru mine e la fel de distractiv ca și jocurile video. Sunt și foarte bună la gătit. Ador să fac prăjituri, alături de sora mea mai mică, Larisa, care are 10 ani și este elevă la aceeași școală. Rețetele mele de prăjituri și fursecuri umplu de fiecare dată casa cu miros de prăjitură proaspătă. Nimeni nu poate rezista la fursecurile mele.

Am două animale de companie, un câine și o pisică. Pe pisică o cheamă Miciu, iar pe cățelușă o cheamă Tița. Nu întrebați de le cheamă așa, pentru că, din câte se pare, nu sunt prea bună în a da nume.

Eu aleg tot timpul perfecțiunea. Vreau ca totul să fie ca la carte, iar dacă ceva nu îmi iese, mă stresez să îl fac până îmi iese. Deci nu mă mulțumesc cu puțin, asta este clar.

Cam atât am avut de spus, abia aștept să ne întâlnim cu toții din nou la școală, sănătoși și voioși!

 

Mă numesc DARIA GHERASIM, am 12 ani și învăț la Școala Gimnazială Ațintiș. Sunt în clasa a VI-a. Materia mea preferată este Matematica și sunt pasionată de lectură. Când am trecut la orele online, acum un an, la început mi s-a părut interesant deoarece nu mai purtam mască, dar acum vreau să mergem la școală fizic și să revină toate la normal. La școală înțelegem lecția mult mai bine și sunt împreună cu colegii mei, cu toate că purtam mască și păstram distanța, dar ne vedeam și puteam comunica direct, nu cu ajutorul tehnologiei. Cartea pe care am citit-o și mi-a plăcut se numește “Rasismul pe înțelesul fiicei mele”, de Tahar Ben Jelloun. Ea ne prezintă o fetiță de 10 ani, care își întreabă părinții despre rasism. Este o carte interesantă și poți să înveți multe prin lectura ei. Eu, înainte să citesc cartea, judecam unele persoane care poate aveau altă naționalitate sau religie, dar acum mă pun în locul lor și nu mai judec atât de ușor. Este o carte frumoasă, care merită citită!

 

Școala online ne-a luat prin surprindere anul trecut și pe mulți ne-a găsit nepregătiți. La început, ideea de școală online mi s-a părut interesantă și am crezut că va fi mult mai ușor în acest mod, pentru că nu trebuia să mă mai trezesc devreme pentru a ajunge la școală și că nu trebuia să mai dau teste etc. Însă, după scurt timp, mi-am dat seama că nu e chiar așa de simplu să fac școala online, având în față ecranul mic al telefonului, pe care nu puteam vedea decât câteva chipuri, care dispăreau adesea când pierdeam conexiunea la internet și nu mă puteam face totdeauna înțeleasă, deoarece nu-mi funcționa bine microfonul. În plus, simțeam că trebuie să mă concentrez mult mai mult decât la școală, pentru a înțelege explicațiile doamnei învățătoare. Îmi lipsea tabla mare din clasă, pe care doamna învățătoare ne explica atât de clar lecțiile, îmi lipsea prezența fizică a acesteia, exemplul dânsei prin tot ceea ce face, prin fiecare gest sau atitudine, îmi lipseau foarte mult colegii, interacțiunea cu ei, munca în echipe sau perechi și jocurile educative.

Doamna învățătoare, însă, înțelegând prea bine frustrările noastre, s-a străduit foarte mult să ne facă lecții, online, extraordinare. Astfel, adesea ne prezenta pe ecran imagini captivante, filmulețe educative deosebite și fișe de lucru atractive. În același timp, ne provoca la învățarea prin experimente, ca de exemplu, să plantăm o sămânță, pe care să o urmărim cum crește sau ne cerea să realizăm proiecte, pe care să le prezentăm în fața camerei video. Un astfel de proiect interesant a fost despre ciclul de viață al animalelor. La fel de interesante au fost și orele de abilități practice. Nu voi uita niciodată activitatea în care trebuia să realizăm sandvișuri creative sub forma unor fețe amuzante, de oameni sau animale.

Ce să mai spun că am avut parte și de dezbateri în școala online, ca de exemplu, despre pomul de Crăciun: bradul natural vs. bradul artificial. Așa că, ne-am împărțit în două grupe de lucru, pe Whatsapp, pentru a găsi cele mai bune argumente, pe care le-am prezentat într-o adevărată competiție.

Totuși, orele mele preferate în școala online au fost ora de educație civică și ora de sport. La ora de educație civică îmi plăcea foarte mult că aveam discuții interesante despre: bullying, respectul față de alții, tradiții și obiceiuri din diferite locuri ale țării noastre etc. La aceste lecții, doamna învățătoare ne prezenta multe imagini și filmulețe educative, interesante. La ora de sport făceam exerciții fizice în fața ecranului, iar, uneori, domnul profesor ne punea pe câte unul dintre noi, elevii, să propunem și să conducem exercițiile fizice pentru fiecare parte a corpului. Pentru mine a fost foarte interesant să fiu în postura profesorului.

În școala online chiar nu am avut timp să ne plictisim, deoarece doamna învățătoare ne-a dat multe lecturi de citit. Și nu doar atât, căci după fiecare lectură trebuia să realizăm propria noastră cărticică cu idei, secvențe și imagini din opera citită. Cartea mea preferată este “Povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare”, de Luis Sepulveda.

Mi-a plăcut mult această carte, în care este vorba despre prietenia adevărată, responsabilitatea față de cei neajutorați și despre importanța respectării unei promisiuni. Le-o recomand tuturor copiilor pentru că este o carte bogată în învățăminte.

Îi mulțumesc mult doamnei învățătoare, precum și domnilor profesori, pentru că au făcut tot posibilul ca școala online să fie o adevărată școală - foarte interesantă, captivantă și, uneori, distractivă!

ALISIA MĂRĂCINE, elevă în clasa IV-a A, Școala Gimnazială Sâncraiu de Mureș

 

Într-o zi de vineri, când doamna învățătoare, cu vocea ei caldă, ne anunța că vom intra într-o vacanță neobișnuită, cu toții eram triști. Era primăvară, trebuia să fie frumos, dar ne-a surprins acest cuvânt nou “pandemia”. Dânsa încerca să ne explice că astfel vom fi protejați. Curând urma să aflăm ce înseamnă școala online. Noi eram surprinși, cum am ajuns la acest lucru! Totul era nou!

În fiecare zi aveam o tabletă în față. Apăreau pe ecran chipurile colegilor și al doamnei învățătoare. A trebuit să învățăm reguli noi, pentru a ne înțelege online. Dacă cu toții ne deschideam microfonul, se făcea microfonie. Nimic nu era ca la clasă. Deși le vedeam chipurile, colegii îmi lipseau. Cu cât treceau zilele, cu atât era mai greu să nu fim la școală, dar am respectat noile reguli și ne-am înțeles foarte bine. Așteptam cu nerăbdare să intrăm online în fiecare zi. Nu a fost atât de ușor precum părea. Cu toate acestea, am reușit să scriem, să calculăm, să pictăm, să facem sport, să învățăm engleză.

Oricâte reguli respectam și oricât se străduia doamna învățătoare să ne facă zilele frumoase, nimic nu se compară cu realitatea de la clasă. Îmi lipseau tabla și băncile noastre, îmi lipseau momentele în care cu toții ridicam mâna pentru a răspunde întrebărilor ușoare sau grele ale doamnei învățătoare, pauzele în care ne jucam cu toții.

Pentru a ne întoarce cât mai repede la școală, stăteam cuminți online, stăteam cuminți în case și ne repetam mereu TOTUL VA FI BINE. Astfel, la AVAP, doamna învățătoare

ne-a provocat să realizăm un proiect cu mesajul “TOTUL VA FI BINE!”, însoțit de un curcubeu. Ne-am bucurat să ne vedem proiectele unul altuia.

Am început să avem chiar și un salut mai special pentru a ne încuraja. Când începeau orele online și când se sfârșeau, din mâinile noastre formam o inimă și o arătam tuturor.

A fost foarte greu la școala online, dar, respectând regulile, iată-ne întorși cu toții la școală! Nu ne dorim niciunul dintre noi să mai lipsim de la clasă!

SOFIA OLARIU CHILUȚ

 

Lasă un comentariu