Unul din cele mai grave și puternice efecte ale virusului în sine și ale pandemiei în general, în România, este haosul. Haosul care se întinde ca o plagă în societatea românească, a căror efecte sunt năucitoare pentru fiecare individ în parte și distrugătoare pentru toate laturile societății, fie social, economic sau medical. Auzim și vedem zilnic cifre îngrijorătoare, a doua zi, datele se schimbă și mai scad puțin, a treia zi cresc brusc și nimeni nu oferă răspunsuri concrete, care să ajute românul să înțeleagă, de fapt, care e situația reală și concretă. Toți întrebăm vecinii sau pe un prieten: De fapt, la cât trebuie să fim în casă, suntem în scenariu roșu, orașele, localitățile pot fi tranzitate, la cât se închid magazinele? Intri în țară, venind din Spania, ți se spune că trebuie să stai în carantină și când îi spui grănicerului... păi, Spania a ieșit din zona roșie acum două zile, grănicerul răspunde: „aaa, da? Stai să mă uit pe tabel... da, ai dreptate, nu știam..., întrebi un purtător al uniformei statului despre ore, restricții și primești un răspuns dezarmant de sincer: „Crede-mă, că nici noi nu mai știm exact." Și nu e vina lor!
Încercăm să ne gândim viața, zilele, programul, în funcție de niște cifre și restricții care diferă de la o localitate la alta, oferite de minunații și deosebit de capabilii oameni care ne conduc, care nu știu cum și când mai au timp să se certe între ei și să facă și politică, politica românească limitându-se la a ataca verbal un alt partid, un coleg, o opinie, la modul murdar. Avem atât de mulți oameni care ne conduc elegant, în jos, încât proverbul românesc „Copilul cu prea multe moașe, rămâne cu buricul netăiat" e foarte real și actual. Trăim o viață care seamănă a tabără de reabilitare. Nimeni sau aproape nimeni nu contestă existența acestui virus, dar în mod special, la noi în țară, pandemia a adâncit și a extins haosul deja existent în societatea românească. Stau și mă întreb, dacă cineva ar fi urmărit atent și „contabilizat" toate cifrele oferite în ultimul an de bravii noștri conducători, la ce concluzie ar fi ajuns? Cifrele se contrazic, guvernanții, care sunt oricum mult prea mulți și fără obiectul muncii, sunt ocupați cu propria lor viață, iar românul e cufundat într-un haos de cifre, întrebări și restricții. Acesta provoacă revolta, nu pandemia, pentru că și în 2020 am avut restricții și cifre, dar încă nu se simțea haosul care înseamnă și frustrare, și teamă.
Se primesc zilnic comunicate scrise, zilnic apare câte o „actualizare" a situației, dar este atât de procentuală, matematică și totuși atât de vagă, încât românul nu știe și nu mai înțelege nimic. Nici până la cât are voie să stea afară, nici la cât se închid magazinele, nici dacă poate merge în altă localitate să-și vadă părinții, pentru că are de tranzitat localități care sunt în scenariu roșu etc., etc. Știm doar că trebuie să purtăm botniță și că se scurtează lesa.
Dacă intrăm în zona vaccinului, alte întrebări apar: este sau nu vaccinul obligatoriu? Se vor aduce atingeri libertății de mișcare, de deplasare a individului dacă nu se vaccinează? Va fi marginalizat?
Societatea românească, românii, nu mai vor cifre, vor soluții. Concrete, aplicabile, transparente și adaptate societății noastre. Nu putem face ca și englezii, sau francezii, nu avem resursele necesare lookdown-ului, nu avem infrastructură ca să putem evita tranzitarea localităților care sunt în scenariu roșu, o familie nu are banii necesari ca să-și permită să stea acasă, pentru că nu a avut cum să pună deoparte, statul nu poate opri viața, nu poate opri un tată să-și întrețină familia. Atitudinea actuală a Guvernului este mama haosului românesc. Nouă, românilor, ne plac ședințele, hârtiile, birocrația, vorbăria multă și goală, răutatea și spectacolul mediatic. Haosul provoacă ieșirile în stradă, nu pandemia. Românul este dezorientat, nu mai înțelege nimic din cifrele oferite de Guvern, iar acele cifre nu-l ajută cu nimic și nu de asta are nevoie. În societatea românească s-a instalat oboseala, cauzată de cifre, scandaluri, presupuneri și incertitudini. Nu mai vrea statistici, cifre, amenințări. Vrea să iasă din haos, chiar dacă trebuie să poarte măști, chiar dacă trebuie să fie la ora 22 în casă, chiar dacă trebuie respectată distanțarea fizică, dar românul vrea soluții, vrea fapte, vrea informații concrete care să-i ajute să înțeleagă, să se adapteze, să știe ce are de făcut, să știe la ce să se aștepte și să elimine haosul societății românești, haos care ne va pune jos mai ușor și mai repede decât virusul și pandemia.
