COLIVIE METAFIZICĂ

Libertate

Firmamentul cere,

Slobozind torent de gânduri.

Imanentă-mi e chemarea

Transcendent...

Îmi pare Adâncul!

 

Adevăr,

Cutremur de Ființă al Existenței

Pălmuite!

Roș obraz, misterios  tremendum,

Mă surprind amare  gânduri

Printre rânduri.

 

Evadare!

Unde oare?

Libertate spulberată.

Uriașe minți ratate, reciclate,

Cântă-n strune

Desființate...

Consolare de fațadă.

 

Dungi striate, de celulă

Răbufnind de dor de soartă

În genunchi și-apleacă umbra

Rugului nestins de gloată.

 

Zbor cinic,

Zvon de aripi...

Utopie!

Pâlpâită viață afirmă,

Zdruncinat de compromisă,

Rațiunea-n colivie!

 

Lasă un comentariu