De când a început pandemia, mulți elevi, ca și mine, au început să urmeze cursurile în mediul online. La început, totul era derutant pentru că nimeni nu știa ce sau cum să facă, iar situația ne luase prin surprindere. Profesorii încercau să ne învețe ceea ce trebuia, dar era greu pentru că platforma pe care ne întâlneam era strict pentru lecții și nu ne ajuta în privința temelor, pe care le trimiteam prin mesaje, ceea ce trebuie să fi îngreunat munca profesorilor (gândiți-vă cum e să vă sune toată ziua telefonul pentru fiecare temă pe care un copil o trimite). Totuși, de la începutul anului școlar actual, situația s-a îmbunătățit. Am început să folosim o platformă mai bine pusă la punct, pe care nu doar că puteam să ne întâlnim, dar puteam și trimite temele, iar profesorii puteau să ne posteze tot felul de lecții, videoclipuri sau schițe, într-un mod foarte bine organizat, care ajuta profesorii și elevii.
Cred că pentru fiecare copil a fost grea această perioadă. Cel puțin pentru mine a fost. În prima parte, nu cred că realizam total ce se întâmplă, știam doar că vom trece în online, pentru o perioadă scurtă de timp, dar nu a fost așa, pentru că singura dată când am mai fost la școală, de atunci, a fost în primele săptămâni de școală din anul acesta. Pentru mine, învățatul în mediul online este complicat, pentru că, fiind acasă, în camera ta, totul te poate distrage de la a fi atent la oră, iar primele ore sunt cele mai complicate, pentru că nu mai e nevoie de atât de multă pregătire pentru a fi gata de școală, așa că nu ești întotdeauna de-a dreptul trezit când încep orele, iar câteodată să te dai jos din pat e cel mai greu lucru. Dar nu e chiar atât de complicat și online-ul are câteodată parți bune. De exemplu, eu am mai mult timp liber, în care pot să fac ce vreau.
Deși suntem în mediul online, asta nu m-a făcut să iubesc unele materii mai puțin sau să învăț mai puțin. Pentru mine există unele materii la care simți că trebuie să înveți și îți face plăcere să înveți. Unele dintre ele ar fi pentru mine Istoria, Chimia și, în ultimul timp, Engleza. Nu știu de ce iubesc mai mult aceste materii, dar cred că fiecare are un lucru aparte. Îmi place Istoria pentru că mi se pare interesant să știu despre ceea ce s-a întâmplat în trecut, să știu cum gândeau și acționau oamenii mai demult; îmi place chimia pentru că mi se pare interesant că poți face atât de multe lucruri cu ea, de la experimente în care vezi ce se întâmplă dacă combini anumite substanțe până la tot felul de probleme. Iar Limba engleză nu îmi place de atât de mult timp, cred că părerea mea despre această materie s-a schimbat în ultimii doi ani, de când am început să o înțeleg mai ușor și să reușesc să o folosesc mai bine. Chiar dacă acești factori au făcut aceste materii speciale, o parte din merit se datorează profesorilor care sunt cu adevărat speciali și care m-au ajutat mult în înțelegerea lor.
Chiar dacă am multe lucruri de făcut, întotdeauna există timp liber. Activitatea pe care o prefer cel mai mult este să citesc. Iubesc să citesc! Dacă ar fi să dau sfaturi în materie de cărți, acum, în pandemie, cred că aș alege unele dintre cele mai fericite cărți pe care le-am citit vreodată, pentru că de asta au nevoie oamenii în pandemie: să înțeleagă că e bine să vezi partea plină a paharului, că fericirea se găsește și în cele mai negre perioade și că lupta poate fi câștigată. Dar dacă ar fi să recomand, concret, niște cărți, una ar fi probabil seria “Cronicile din Narnia”, de C.S. Lewis - chiar dacă este o serie scrisă pentru copii, este una dintre cele mai bune pe care am citit-o și îți arată cât de frumoasă poate fi viața, dacă credem în mai mult și cum există fericire alături de cei dragi, chiar și în cele mai grele perioade. Aș mai recomanda cartea “Minune”, de Raquel Jaramillo - o carte frumoasă, care ajută oamenii să înțeleagă natura copiilor de școală și cât de duri pot fi unii cu alții, dar că, chiar și așa, poți găsi prieteni care să-ți fie alături în orice situație.
Cred că astea ar fi lucrurile importante despre viața mea în mediul online și cum îi fac față și sper ca această problemă să plece cât mai repede cu putință.
SOMEȘAN IOANA, clasa a VII-a A, Școala Gimnazială “Tudor Vladimirescu”, Târgu-Mureș
Numele meu este SOCOL NATALIA CORINA, am 9 ani și sunt elevă în clasa a II-a la Colegiul Național “Unirea” din Târgu-Mureș.
Materia mea preferată este Matematica, însă îmi place foarte mult și să citesc. Sunt o fire curioasă, îmi plac cărțile de cultură generală, diverse curiozități și Enciclopediile. De asemenea, îmi plac cărțile amuzante. Una dintre cărțile mele preferate a fost “Nastratin Hogea”, de Anton Pann. În această carte am descoperit multe povești haioase, în versuri, iar întâmplările prin care a trecut Nastratin și modul cum acesta a depășit orice problemă, cu înțelepciune și haz, m-a făcut să citesc cu drag și volumul II.
“Pandemia” și “Covid” au fost cuvinte necunoscute pentru mine, la fel și “școala online”. Când am intrat online, pentru prima dată, cu toții eram entuziasmați, bucuroși să ne revedem colegii și pe doamna învățătoare, chiar dacă era printr-un ecran. Doamna învățătoare ne-a explicat că este o situație trecătoare și că trebuie să fim optimiști, răbdători și puternici. La fel și doamna profesoara de Limba engleză, a avut multă răbdare cu noi, ne-a explicat foarte frumos lecțiile și ne-a pregătit fișe interactive.
Domnul profesor de sport ne-a pregătit jocuri frumoase, a făcut multe glume cu noi și astfel orele online au devenit foarte distractive.
Perioada de școală online a fost bună, pentru că am petrecut mai mult timp cu părinții, ieșeam mai mult în curte, la joacă, cu sora mea Ștefania. Ne-am jucat mai mult împreună, am dansat, am desenat, am făcut un tablou cu cristale, am gătit, am sărit în trambulină etc.
Totuși, îmi era foarte dor de școală, de colegii mei, de banca mea, îmi era dor să ies la tablă, să prezint la rubrica ,,noutăți”, să ies în pauze împreună cu prietenii mei, să ne jucăm “Prinsea”, “Ceasul”, “Hoții și Polițiștii”.
Perioada pandemiei, pe mine m-a învățat că este important să ne menținem sănătoși, să îi protejăm pe cei din jur și, astfel, viața să revină la normal și să putem crește fericiți și în siguranță!
Mă numesc CHIOREAN ALEXANDRA MARIA. Sunt elevă în clasa a II-a, la Colegiul Naițonal “Unirea” din Târgu-Mureș. Învățătoarea mea este doamna STOICA Andreea.
Eu vă recomand să citiți cartea “Charlie și fabrica de ciocolată”, de Roald Dahl. Este foarte interesantă. În carte este vorba despre un băiat pe nume Charlie, care locuia împreună cu părinții și bunicii lui. Charlie era un băiat foarte sărac, căruia îi plăcea ciocolata Wonka, dar primea doar o ciocolată pe an, de ziua lui.
Domnul Wonka, proprietarul fabricii de ciocolată, a lansat un concurs cu cinci “Bilete de Aur”, ascunse în ambalajele ciocolatelor, prin care câștigătorii erau invitați să viziteze fabrica de ciocolată. Cei cinci câștigători au fost: un puști lacom, Augustus Haplea, o copilă răzgâiată, Veruca Salt, o fată care mesteca gumă mereu, Violette Beauregarde, un băiat care se uita mereu la televizor, Micky Teve și eroul poveștii, Charlie Bucket.
Cei cinci norocoși au văzut cum se fabrică magicele caramele, bomboanele care nu se termină niciodată, acadelele lompa si râul de ciocolată.
Cea mai amuzantă întâmplare din vizita fabricii este când Augustus Haplea a căzut în râul de ciocolată și Violette a mâncat gumă și s-a umflat ca o afină .
Charlie, fiind cel mai ascultător, a fost desemnat de domnul Wonka câștigătorul fabricii de ciocolată Woanka. Sunt o mulțime de întâmplări amuzante și vă invit să citiți cartea pentru a le descoperi.
Numele meu este RUSU MIHAI și sunt elev în clasa a IV-a la Școala Gimnazială Sâncraiu de Mureș. Odată cu revenirea la școală, fizic, am realizat cât de multe lucruri s-au întâmplat în ultimul an... cât de mult m-am dezvoltat și cât de ușor ni se poate schimba viața, din cauza unor situații neprevăzute. Am învățat valoarea sănătății, să apreciez mai mult o îmbrățișare și să fiu recunoscător pentru ceea ce am. Acum, mă bucur mult că pot să merg la școală și să mă întâlnesc cu colegii și doamna învățătoare.
Un lucru din școala online, care nu mi-a plăcut, e faptul că trebuia să stăm 4-5 ore pe calculator/ telefon și îmi era dificil să înțeleg lecțiile. Toată lumea era fericită dacă profesorii nu mai aveau internet și nu mai puteau intra la câte o oră. M-am adaptat puțin mai greu, deoarece mă mai durea capul seara și îmi era greu uneori să mă trezesc. După ce m-am obișnuit cu noile condiții, am găsit și o materie preferată... Geografia. Cel mai mult mi-a plăcut când doamna învățătoare ne partaja ecranul cu Manuale Digitale, imagini sau platforme interactive și ne uitam cu toții la filmulețe cu lecția aceea. Când vine vorba de sport, nu prea m-am descurcat deoarece nu am mult spațiu în camera mea, unde îmi făceam orele.
Pentru mine, școala online a fost o experiență frumoasă pentru că am făcut multe joculețe cu profesorii, am făcut multe proiecte și ne-am distrat, chiar dacă nu am fost fizic la școală, dar, în același timp, a fost o experiență tristă, pentru că nu am putut să îmi vizitez bunicii, să mă joc cu prietenii sau să ies cu părinții, cum o făceam de obicei.
La Lectură am avut de citit cărți, iar pe mine m-a atras foarte mult ,,Minunea”, de R. J. Palacio. Aceasta este comică la început, tristă la mijloc, iar, la final, fericită. De aici am învățat că niciodată nu trebuie să judeci pe nimeni după felul în care arată, ci după bunătatea de care dă dovadă. O recomand tuturor elevilor să o citească, deoarece din ea putem învăța să îi acceptăm pe cei de lângă noi exact cum sunt ei. Chiar dacă este lungă cartea, este minunată și captivantă!
