Viața lui Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931, Băilești, Dolj - d. 12 decembrie 1983, București) începe pe prispa unei case țărănești din inima Olteniei și se încheie glorios, cu o viață trăită pe scenele celor mai mari teatre din România și pe platourile filmelor românești care au făcut istorie. Actorul a murit răpus de cancer, la vârsta de 52 de ani, și este înmormântat în Cimitirul Bellu.
La 30 de ani de la dispariție, fiica lui, actrița Oana Pellea, a reușit să-i îndeplinească ultima dorință rostită pe patul de moarte: să aibă o fântană în locul unde a văzut lumina zilei. Atunci, după inaugurarea fântânii, sute de oameni au pornit cu candele aprinse într-o procesiune spre Casa Memorială Amza Pellea.
Printre succesele sale cinematografice se află “Neamul Șoimăreștilor” - în 1965, “Haiducii” - în 1966, “Mihai Viteazul” - în 1971, “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” - în 1972, “Ciprian Porumbescu” - în 1973, “Ecaterina Teodoroiu” - în 1978, “Nea Mărin miliardar” - în 1979 sau “Cucerirea Angliei” - în 1982.
În anul 1977 a obținut Premiul de interpretare masculină, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul Manolache Preda din filmul “Osânda”, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după “Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa.
Deși a făcut roluri mari, Amza Pellea a rămas în amintirea tuturor ca “Nea Mărin”, personaj care a devenit aproape sinonim cu actorul.
Fântâna pe care Amza Pellea și-a dorit-o atât de mult există acum în centrul Băileștiului natal.
La mulți ani între stele, în veșnică lumină, Nea Mărine!
